Goea Maria Daniela

Laurențiu, m-a amuzat teribil acest micuț pamflet, și te felicit pentru promptitudinea cu care l-ai scris.
locuiesc aproape de Stadionul Național, și sunt mândră că am în proximitate un obiectiv sportiv la standarde mondiale. rezultatul meciului îmi amintește de anii de școală (pentru că tot suntem în septembrie): unii părinți le cumpărau copiilor rechizite, ghiozdane și alte accesorii scumpe (\"din import\", cum se numeau pe atunci), dar odraslele respective învățau mediocru, în timp ce copii cu dotări mai modeste (rechizite banale, românești, ieftine) aveau rezultate mai bune.
din ce în ce mai mult, simțim că, \"înainte\", era nu neapărat mai bine (deși era, în destule privințe), dar, în orice caz, \"altfel\". mai mult entuziasm, mai multă emulație, solidaritate. categoric, aceste lucruri s-au diluat în ziua de astăzi, o spun cu tristețe și cu regret.
genul acesta de pastile ironic-mușcătoare, dar și hazlii, te prinde bine, Laurențiu.

Să nu fiu acuzat de indecență
Sau că includ, cumva, mesaj ascuns,
La culmile pe care am ajuns,
Mi-am zis că-mi pot permite o licență.
(Pierre)

Vestesc aici, tranșant și fără teamă,
Și nu mă suspectați, vă rog, de sluj:
- Popor român, de azi, în epigramă,
Un soare nou, nipon, răsare-n Cluj!
:)
(pentru necunoscători, Pierrot este și un iubitor împătimit al liricii nipone)

Pierre, la ce, cât și cum scrii, îți poți permite orice fe de licență, ești iertat aprioric.
a bientot, cheri, a bientot.

Pe Dan eu îndrăznesc să-l contrazic -
Și nu că-mi place să-i fiu împotrivă
De Daniela-ți spun, iubit amic:
Nu-i misogină ci e obiectivă.
(Tataia)

nici nu știți ce compliment mi-ați făcut, stimate Tataie!
consider că, în viață, cele mai mari calități ale unui om (pe lângă bunătate, care este un har cu totul aparte) sunt: să ia o decizie corectă la momentul oportun și să rămână obiectiv în orice situație.
mulțumesc, și să ne fiți alături mereu, Tataie!

Dănuț, în ce zonă a prozaicului derizoriu ai adus discuția despre o mare iubire literară... și noi care te consideram un prieten :)

Iubita mea cu minte genială,
Să nu te temi de păsări, o să lupt
Ca marmura să stea orizontală,
Cu mine sus, cu tine tine dedesupt.
(Pierrot)

Tu știi, Pierre, o știi prea bine,
Că te iubesc - și nu de ieri -,
Deci ai încredere în mine:
Voi sta așa precum îmi ceri...
:)

(cheri, eu știam că se scrie \"dedesubt\" :) )

bonne nuit, dragostea mea literară.

Ne vor sculpta, figuri îngemănate,
În marmură Carrara sau granit,
Urmând -ca două genii... literate-
Să stăm îmbrățișați la infinit.
(Petrițor)

Cu flori în mâini, veni-vor generații
Să plângă lângă noi, îmbrățișații,
Și să ofteze iar, și înc-o dată:
- Haioși gagii! Iubire-adevărată...

Petrișor, am luat replica ta și o batistuță cu floricele și mă duc să plâng de emoție... din mierea cuvintelor tale mă voi hrăni zile, săptămâni, luni și ani, decenii...
mulțumesc, dragostea mea literară.

aș dori să precizez că sintagma \"însetat de premii\" nu are nicio conotație răutăcioasă. într-o societate atât de concurențială precum cea actuală, și în particular, pentru un epigramist profesionist cum, cu onoare, ai devenit tu, Petrișor, câștigarea de premii este esențială. așadar, nu doream să incriminez, am ținut să clarific.
\"Bonne nuit mon amour!\"... cum aș putea răspunde, decât \"Et si tu n\'existai pas, dis-moi pourquoi j\'existerais?\"...

(oare ce ni se pregătește, dragostea mea, după acest schimb nevinovat de opinii literare? :) )

Deși căprița n-are vină,
Vor s-o ucidă mișelește
Destui... Dar, bravă eroină,
De două mii de ani, trăiește!

eu nu pot acorda steluțe, dar pot mărturisi întregii lumi epigramatice (și nu numai): s-a născut o nouă stea, cu un nume atât de gingaș, dar și predestinat: Pierrot!

lăsând, cu greu, sentimentele la o parte, îl felicit și eu pe scriitorul Petru Gârda pentru excepționala ascensiune pe drumul anevoios al devenirii epigramatice.
în completarea aprecierilor exprimate de Dan, mai adaug: un profesionist al umorului, înzestrat natural, perseverent, muncitor, generos.
sincere felicitări și succes mai departe, unui valoros umorist apreciat și recunoscut din ce în ce mai mult în lumea literaturii de gen din România!
(am încheiat discursul oficial).

trecând în registrul derizoriu de zi cu zi, stau și mă întreb: la ce bun ne mai agităm și noi, bieți epigoni palizi și timorați, în acest peisaj al epigramei, unde bântuie, precum un leu feroce și însetat de premii, un talent de talia lui Pierre?
m-ai răvășit de tot, Pierrot...
felisitasion, mon șeri!

pentru că o mare iubire literară și-a găsit, en fin, liniștea, după niscaiva turbulențe provocate de către unii agitatori (a se citi umoriști invidioși), putem respira ușurați și scrie mai departe bazaconiile obișnuite.

salut participarea extraordinară a lui Tataie. cine sunt eu, Tataie, pentru a-mi atrage atenția un patriarh al epigramei? o biată pată de sânge care râde (uneori).... :)

Petrișor, nu mai pooot! m-am săturat de catrene perfecte cărora nu reușesc să le dau replica. o nouă bijuterie de pus în ramă, marca Pierrot.
Petrișor, epigramiștii - cine știe? - s-or (mai) învârti sau nu în jurul meu, dar tare mi-aș dori să-mi dea târcoale niște muze atât de generoase ca ale tale...

cu bine, tuturor.
a bientot, Pierrot.

mulțumim pentru precizările detaliate, Dan. sunt informații foarte interesante, chiar mici secrete din bucătăria unui maestru-epigramist care are generozitatea să ni le împărtășească și nouă.
frumos gest, Dan.

Alina, am văzut ghilimelele, te asigur. remarca ta era inofensivă, o glumă. bănuiesc că sensul off-ului este acela ca la epigramă să se dea replică în ton (în versuri), și nu comentariu în proză. probabil, fiind mai nouă pe aici nu ai știut. oricum, am explicat de ce am folosit-o pe \"ea\" și nu pe \"el\". te salut din nou!

foarte simpatică varianta, Dan, titlu inspirat.
în epigramă eu am folosit maximum 11 silabe. poate ai amabilitatea să ne spui dacă 13 silabe sunt admise în epigramă, sau acest tip de structură literară reprezintă altceva? îmi amintesc că au mai fost discuții pe această temă - care este limita: 11 sau 13.

Sorina,
îți mulțumesc pentru frumoasele cuvinte. într-adevăr, am utilizat o exprimare mai concisă, așa am simțit că este potrivit. mă bucur că autoare înduioșătoarei poezii dedicate lui Knut, pe care nu l-am uitat, își găsește timp și pentru a se apleca și peste versurile subsemnatei. te mai aștept, cu drag.

Stela,
mulțumesc, de asemenea, pentru trecere și semn. ai surprins perfect o dualitate mai mult sau mai puțin voalată care transpare, în general, din scrierile mele. Stela, citește, te rog, comentariul la \"Căruntă, azi\" de Yeats, pe care tu l-ai introdus în biblioteca virtuală.
te mai aștept, cu plăcere.

și, ca să încheiem într-o notă romantică, de toamnă aurie:
poezii de dragoste... cine mai are nevoie de ele? la bulivar, birjar, la bulivar!

cu bine, dragi prietene, o zi plăcută vă doresc.

scuze.

ce s-a-ntâmplat cu tine, ce s-a-ntâmplat cu noi, Petrișor?
era o dimineață minunată de toamnă (stricată numai pe jumătate de un alt incident cu substrat literar), îmi beam liniștită cafeluța, când, iacă-tă-l pe dragul și vrednicul Petrișor cum apare fuguța, cu pliciul prins de pană, să-mi strice și cealaltă jumătate... curat dimineață pierdută, monșer!
Petrișor, de la tine chiar aveam pretenții, te consideram un umorist adevărat, carevasăzică adicătelea cu simțul umorului :)
Cornel a glumit, sunt convinsă, la fel și eu. iar toate afirmațiile mele sunt în favoarea ta, și nu altfel. trădătoare?! mi s-a zbârlit părul, crede-mă! mi-aș pune pe loc în ghips mâna cu care am scris cele netrebnicii care ți-au cauzat! dar ele nu există, Petrișor! eu am evidențiat exact aspectele care fac din cuplul de replicanți Daniela și Petrișor un proiect literar-umoristic absolut dezinteresat, născut pe cale naturală (din afinități reciproce) și hrănit din bucuria și plăcerea a două minți luminate și gemene de a conlucra.
și da, în acest cuplu literar, piesa valoroasă este epigramistul de talie națională Petru Gârda. restul e... genialitate, desigur.
nu știu ce să mai spun... poate să îți mulțumesc, Petrișor, pentru că te-ai coborât la nivelul meu (einsteinian, e drept), pentru că m-ai suportat, pentru că m-ai iubit...
zău, Pierrot, m-ai făcut să plâng. cu lacrimi, Pierrot, cu lăcrimuțe de cele adevărate, de crocodil mic și drăguț, înțelegi?
Petrișor, dacă te-am deranjat cu ceva, iartă-mă, te rog! dacă nu, rabdă-mă (cu stoicism) și în continuare, dragul meu! (na, să moară dușmanii ăștia care este p\'aicișea dă ividivoși!)
a bientot, mon cheri, a bientot!

Dan, Dănuț, Dănuțel, am roșit de-a binelea... :)
dar vorbele tale au întotdeauna blândețe, înțelepciune și o non-răutate rar întâlnită, pentru care te felicit.
situația creată mă duce cu gândul la o recentă emisiune televizată în care o mare actriță, și o femeie inteligentă (deh, Săgetătoare de-a mea!), Stela Popescu, mărturisea care a fost secretul minunatei căsnicii, al iubirii ieșite din comun și al colaborării de uriaș succes pe care le-a avut cu soțul ei, ilustrul om de umor Mihai Maximilian. și anume: dragostea amândurora pentru meseria pe care o făceau, și pe care au iubit-o extraordinar de mult. deci, prieteni, să ne dăm și noi trei pași în spate (cu grijă să nu cădem în prăpastie) și să privim lucrurile din perspectivă: de la ce a pornit totul? de la plăcerea de a scrie epigrame frumoase și de a născoci replici amuzante și cât mai meșteșugite. restul a venit de la sine...
oricine poate încerca să acceadă la inima lui Petrișor (fără nicio șansă, desigur), cum aș putea eu să mă opun?
de asemenea, oricine își poate depune omagiile la piciorușele mele literare (să fie primite, har Domnului!)
nu suntem old fashion, minți încuiate, avem o căsni..., pardon, o relație literară modernă, deschisă :)
Dane, este minunat să (mai) ai cu cine glumi pe lumea aceasta... a umoriștilor, vreau să spun :)
și îți mulțumesc sincer pentru zâmbetele prilejuite.

în încheiere, o declarație televizată în direct:

prieteni,
puteți să ne luați tot ce-avem mai scump pe lume
zilele, noptile si anii de vreți
să ne lăsați singuri într-un loc anume (uau, ce mi-ar plăcea!)
dar să nu ne luați niciodată dragostea. pentru epigramă, intriganților, la ce vă gândiți tot timpul?

prieteni, sunteți minunați.
pe curând și rămas bun, tuturor!

Chicotesc niște copile:
- Și-are-o barbă de trei zile!

interesantă situație!
eu am crezut că ai avut în vedere elementul \"preț\": fiecare politician expus în galantar are prețul său, indicat prin codul de bare.
iată un exemplu de epigramă cu dublu sens.

(att: voa-lat)

Mai degrabă (că-s pramatii),
Le aplici un cod de... gratii.

deoarece Cornel trece, cu o nonșalanță princiară, de la un registru de aluzii subtile (utilizat în comentariul la penultima mea epigramă), la altul de insinuări elegante (în comentariul din această pagină), mă consider îndreptățită să punctez câteva lucruri:

- \"juna\" (aka subsemnata) despre care se face vorbire în comentariul lui Cornel este, în realitate, o respectabilă doamnă ajunsă la vârsta la care, pentru o femeie, devine inconfortabil să-și mai declare public numărul anilor :)
- mă tem (și Petrișor poate confirma) că eu am fost aceea care, prin calitățile mele literare (subliniez) ieșite din comun (talent, imaginație, spontaneitate, umor, prolificitate, vitalitate, inteligență, chiar și geniu, de ce nu?), i-am sucit lui căpșorul, și nu invers :)
- aspirantă la gloria literară? nu este cazul - nu am participat la cenacluri, nici la concursuri, nu am publicat în alte spații virtuale și nici pe hârtie. deocamdată, desigur. pe scurt, am scris (și încă scriu) din plăcere, fără vreo altă intenție absconsă.

sunt convinsă că bunul nostru coleg și prieten Cornel nu a intenționat nimic altceva decât... să pună puțin gaz pe foc :), de aceea am intervenit.

lăsând (cu greu) gluma la o parte, Cornel, experiența de viață m-a învățat că, atunci când cineva face afirmații care ar trebui citite în cheie umoristică, se va găsi obligatoriu cel puțin o persoană care se află în imposibilitatea (sau nu este dispusă) de a utiliza respectiva cheie (ori nu a avut-o niciodată, ori a pierdut-o, ori îi este mai la îndemână alta) :)

drept pentru care am dat declarația de mai sus și semnez, respectuos, mai jos :)
subsemnata

Cornel, mă bucur sincer că am scris un catren care te-a încântat. într-adevăr, ideea este reușită (nu mă laud, ci privesc obiectiv) tocmai pentru că are o simplitate elegantă.
cât despre \"amor\" :), bănuiesc că cititorii au discernământul de a vedea în aceste dialoguri dintre mine și Petrișor o formă amuzantă de antrenare a penei, și nu altceva. replica, în epigramă, este o adevărată instituție. o replică reușită înnobilează și potențează epigrama originală, iar noi exact asta facem - încercăm să dobândim măiestrie.
este adevărat că putem vorbi de o compatibilitate afectivă, fără îndoială, dar de aici și până la amor, este o cale foarte.... scurtă :)
glumim, glumim, cât mai putem și noi.
ce să mai adaug, Cornel, decât că îți mulțumesc și te mai aștept, ca întotdeauna, cu maxim interes și plăcere.

Ce mai țară... Să te sperii,
Când, sub microscop, sărmanii,
Pun, savanții, și bacterii,
Dar, în plus - la leafă -, banii!

în primul rând, Cornel, îți mulțumesc pentru răbdarea și abnegația cu care operezi aceste analize detaliate pe textele mele, căci îmi sunt de un real folos.
de la început, precizez că am schimbat epigrama de mai multe ori, este posibil chiar să o schimb din nou, până voi fi mulțumită.
Cornel, sunt de acord cu prima parte a comentariului tău, și nu sunt de acor cu a doua. să mă explic:
prima parte - într-adevăr, epigrama (catrenul) are multe semne de punctuație și sunt de acord că ele ar trebui să fie cât mai puține. chiar eu am epigrame cu numai două (sau chiar una, dacă nu mă înșel) virgule. aici are un rol și conștiinciozitatea mea, pentru că sunt atentă cu semnele de punctuație, și le pun acolo unde este cazul (am văzut multe epigrame unde aceste semne nu sunt prezente, deși ar fi necesare). în forma actuală, mie mi se pare că inversiunile nu sunt atât de deranjante.
a doua parte - aici nu sunt de aceeași părere. la ce te duce gândul când spui microscop? la un instrument care mărește - din ceva mic face ceva mare. dacă îți pui grămăjoara de bănuți sub microscop, vei avea iluzia optică (scuze) că posezi o ditamai grămada de bani, precum comoara lui Aladin! :) cel puțin, aceasta este percepția mea.
una peste alta, admit că epigrama este perfectibilă, și voi continua să reflectez asupra îmbunătățirilor ce i s-ar putea aduce.
iar ție, Cornel, îți mulțumesc din nou pentru tot efortul.