Goea Maria Daniela

Te ,,lovi''cam rău uimirea
Dana, nu pricep deloc?!!
Banu-nvârte omenirea...
Dar bogații stau pe loc!
(Dan-T)

ai dreptate, Dane:

Săracii lumii-s o bielă,
Bogații trag de manivelă...

mulțumesc pentru vizită, Dan, te mai aștept.
o zi bună!

prieteni,
simpla voastră trecere este o bucurie pentru mine. cineva mă citește, deci exist! :)
aș fi băgat mâna în foc că voi fi distrbuită în rolul protagonistei acestui micuț, dar vioi catren. din păcate, dragii mei, și în special tu, Sorin, care erai atât de fericit :), mă văd nevoită să vă dezamăgesc: nu numai că nu mi-am făcut autoportretul, dar gândisem epigrama, inițial, cu un domn în rolul pricipal. am realizat însă că bărbați obsedați de curățenie sunt prea puțini, deci se pierdea mult la capitolul veridicitate. și astfel am ajuns la biata doamnă... :)
reamintesc tuturor că ochiul epigramistului este cameleonic, ciclopic și caleidoscopic, ațintit asupra tuturor categoriilor sociale, profesionale, comportamentale și caracteriale ale societății, nu numai asupra lui însuși.
este adevărat, că, de cele mai multe ori, epigramistul joacă rolul pianistului de serviciu, în care trag, cu sete, toți replicanții :)

1.
Iar evident, catrenu-acela,
Cu vocea sa cea licarinda,
L-a spus Maria Daniela
Privindu-se intr-o oglinda.
(Sorin)

Oglinda ce-o priveam, se pare,
Era, de fapt... retrovizoare.

Sorin, niciodată nu este prea târziu pentru a deveni o doamnă obsedată de curățenie, nu-i așa? :)
mulțumesc pentru atenție, te mai aștept.

2.
Ca s-o liniștim pe doamna,
ar fi ceva definitoriu :
toți bărbați-s obsedați
de femei contradictorii.
(Silvia)

Femeia care are geniu
E-un soi de "obsedant mileniu"...

mă bucur, Silvia, că ți-am prilejuit un zâmbet. mulțumesc pentru popas, te mai aștept.

3.
Cunosc o doamnă obsedată
De pioșenie, ce are
O înclinație ciudată -
În pat - spre... faptele murdare!
(Gigi)

Păcate biblice

Deduc că doamna cea cuminte,
Adesea,-n pat, pe soț... îl minte.

Gigi, pentru Dumnezeu, nu mai folosi cuvântul acela belicos, că poartă ghinion :)
mersi pentru trecere, amice, te mai aștept.

4.
Burlacule tu ai o tară,
C-aici în versurile tale,
Socoți c-ar fi faptă murdară
Iubirea, o faptă normală.
(Mitru)

Iubirea, după cum se știe,
E-un lucru mare, colosal,
Dar poate, uneori, să fie,
Obiect într-un dosar... penal.

mulțumesc pentru trecere, Mitru, te mai aștept.

sunteți fantastici prieteni, o zi bună, pe curând și rămas bun, tuturor!

stimate Tataia, pentru epigrame și pentru vivacitate!
toate epigramele sunt îngrijite, înțelepte, ca de obicei.
rima în "Clujului" este, în opinia mea, greu de adus la perfecțiune.
cel mai mult mi-au plăcut "Reacții ale vinovaților" și "La scară extinsă".
multă energie și inspirație, în continuare, vă doresc!

iubita respectivă, ci doar răspund în locul ei :)

Primesc cadou-ți surogat,
Dar fi-voi tare bucuroasă,
Aflând că astăzi a picat,
Acel obiect, la tine-n casă...

(a se despărți în silabe o-biect)

Laurențiu, se repetă cum/oarecum.
eventual:

Chiar nu știu cum, prin ce mister,
Iubita mea, te-am păcălit:
Eu nu-ți dau luna de pe cer,
Dar îți aduc un satelit!

Acum, patronul cel integru,
Care vindea țigări la negru,
De-atâta stres, și de furie,
Are-o culoare stacojie.

(este acceptată și varianta lui "furie" cu accent pe "i")

Ca om ce-i dedicat mai mult iubirii
(Sunt si bogat, dar banu-i doar pretextul),
Declar de pe-un teren supus rotirii
C-am amețit de tot citindu-ți textul.
(Pierre)

Viteazul meu timonier,
În fine, își găsi-mplinirea
Amorul nostru! Deci, Pierre,
Te-a amețit, de fapt, iubirea...

ești și bogat, cheri? atunci te iubesc dezinteresat de zece ori mai mult, Pierroțel!

Petrișor, îmi iau azi inima în dinți și îți mărturisesc un lucru pe care nu ți l-am mai spus niciodată (deh, sunt timidă și, deși mă tratez, nu am obținut rezultate): ești minunat, cheri! :)
cu bine, Petrișor, et merci!

mi-a plăcut, Laurențiu, mini-pamfletul tău. ai umor, ce mai! aceste pastile dulci-amărui te prind bine, ți-am mai spus.
ca recomandări, dacă îmi permiți, evitarea cuvintelor de genul "balegă", "muci", "dracu/dracului" (de două ori, aproape consecutiv).
discutând pe fond, într-adevăr, acești apostoli ai consumatorismului capitalist, vânzătorii de "de toate" (de la lenjerii de pat, la polițe de asigurare, de la seturi de cuțite la carduri de credit) sunt, uneori, agasanți. personal, nu am fost "atacată" atât de des, încât să îmi inspire o tabletă umoristică, și aici iese în evidență, Laurențiu, avantajul tău: călătorești mult, de aceea toate ți se întâmplă numai ție :).
oricum, instituția comis-voiajorului are deja tradiție peste ocean, și iată că se implementează voinicește și pe la noi, că doar nu credeai despre capitalismul ăsta sălbatic că vine să ne fericească numai cu lapte și bere, nu? :) acesta este unul din exemplele care confirmă că partea întunecată a lunii/lumii pândește în dosul oricărei străluciri diamantine și, cel mai adesea, iluzorii.
spor la observat și scris, în continuare!

Laurențiu,
eu înțeleg ce vrei să spui tu, dar lucrurile sunt mult mai complexe. noi suntem doi oameni simpli, ambii de bună credință, care ne exprimăm opinii. însă, la nivelul la care se poartă acest veritabil conflict diplomatic, este o cu totul altă mâncare de pește. nu uita, Laurențiu, că noi aparținem unei generații pentru care ar fi fost inimaginabil ca un stat (și european, pe deasupra!) să se exprime în acești termeni despre România, așa cum o face (din nefericire) nu numai Olanda, dar și Danemarca, Franța, Germania, Finlanda (se pare) și cine știe ce alte surprize ne mai așteaptă. discutând aplicat pe cazul Olanda, mă mir cum nu observi paradoxul că ei văd paiul din ochiul nostru și nu și ditamai drugul din ochii lor: să fim serioși, Laurențiu, o națiune care și-a făcut din anexarea de teritorii de aiurea - situate la zeci de mii de kilometri de casă(!) și locuite de populații străvechi, cu propria identitate, cultură și civilizație - o politică de stat și un titlu de glorie, tot la furăciune se cheamă că a plecat. e drept, o furăciune planetară, spoită cu aparența unei neostoite dorințe de a "civiliza" teritorii, dar numai din cele bogate în resurse de toate felurile, desigur. rapacitate scrie pe gulerele lor albe și apretate.
cine suntem noi, Laurențiu? un popor blând și cuminte, non-violent, nerăzbunător, spiritual, vesel, puțin mai miștocar decât media, dar ăsta să fie baiul. nu îți spune nimic faptul că suntem singura țară din lume pe care un Papă a numit-o Grădina Maicii Domnului? ce carte de vizită mai onorantă am putea avea?
să nu mai încerce toți băgăcioșii, consumatorii de etno-botanice și gargaragii Europei să ne dea afară din propria casă, să ne pună la colț, ca să aibă ei răgazul și liniștea de a-și aranja ploile prin toate colțurile lumii pe unde, cu onoare, prăduiesc și se dedau la fel de fel de chestii (nu mai spun care, că nu e încă miezul nopții :) ).
în concluzie: lecții să dea o națiune care n-a fost prinsă niciodată în fault, cu mâna vârâtă până la cot prin buzunarele altora, pline cu mirodenii, lemn de esențe rare, resurse piscicole, diamante și câte și mai câte.
Laurențiu, sper că niște lalegii nu vor vârâ zâzanie între noi, ce Dumnezeu? :)
mulțumesc pentru opinie, o zi bună îți doresc!

foarte bine scrisă, se cunoaște mâna sigură a unui umorist talentat și experimentat. transpare și indignarea din aceste rânduri, pe care o înțeleg (am și eu o epigramă la temă).
eu vă citesc constant, deși nu am lăsat semne.
spor la scris, în continuare!

aveam și eu un proiect cultural european "O mie și una de epigrame bune", pe care vroiam să-l implementez pe sait, dar răul ăsta de calif Harun-Al-Gârșid mă întrerupe și râde de mine...

Pierre, my dear, mai degrabă cred că s-au sfârșit concediile și timpul replicanților este drămuit. oricum, sexul în doi este rușinos, e drept (în vremurile astea de destrăbălare absolută și funciară), dar rămâne și cel mai sănătos, nu? :)

cheri, replica ta este sclipitoare, dar parcă ți-am mai spus asta de vreo câteva mii de ori, și nu-mi place să mă repet, crede-mă (deși asta fac mereu) :)

pe curând și rămas bun, cheri, imposibila mea iubire literară!

Și tu, pe mine, m-ai șocat
C-o epigramă chinuită,
Dar spun aicea, răspicat,
Că sunt deja obișnuită...
:)

iartă-mă, Pierre, nu mai fac!
în realitate, epigrama este hazlie, (poate prea) subtilă.
aș cârcoti și la toate rimele în verb.
oricum, pe ansamblu, o epigramă drăguță.
bonne journee, Pierre!

Voiam și eu să mă distrez -
Îmi place jocul -
Dar, dacă nu e olandez,
Aleg bobocul.
(Pierre)

- Pierre (șoptesc, cu voce gravă),
Îți garantez că nu-s batavă -
Deci, spune-mi, înțeles-am bine
Că mă alegi, din nou, pe mine?

era și normal Pierrot, frumusețea trece, dar frumusețea combinată cu geniul, niciodată! :)

ești sclipitor, Pierre, și nu te pot prinde nicicum la înghesuială.
eu încă mai sper... :)
merci, cheri, a bientot!

salut prezența, în rândul nostru, a unei autoare de epigramă.

propun și eu (în umbra drăguțului de Pierre):

"Dacă n-am merțanuri, vilă
Și averi în contul mumii"

succes, pe mai departe!

Eu te somez s-alegi, pe loc,
Între Jakarta și... boboc.
:)

Pierre, glorioasa coabitare a celor două popoare înfrățite în concupiscență este de notorietate :)

merci, Pierrot, o replică jos pălăria, comme d'habitude.
a bientot, cheri.

p.s. chiar crezi că am sfidat literatura și arta, sau n-ai găsit altă rimă? :)

Mi-ai promis - în dormitor
Când ai rămas ca la dentist -
Că nu vei spune tuturor
Că și-n amor sunt un artist!
(Dan-T)

ai adus-o bine din condei, Dane! :) ideea este foarte simpatică, ai grijă la numărul de silabe din v1 și v3 - eventual, "Îmi promiteai, în dormitor".
scuze, dar abia acum am văzut replica.
o zi bună și... succes!

Nu am idei preconcepute,
Dar observai că unii trag
Din greu cu-o fesă-n două plute,
Deși-ncap două-ntrun nădrag.
(Florian)

Ai fost în vizită-n Maroc,
De faci, cu fesurile, troc?

(Fes este un oraș-simbol al Marocului, de unde se pare că și vine denumirea cipilicii respective)
Floriane, eu știu că tu ești un subtil, dar, totuși, schimbi spada cu... fesul/fesa? :)

salutări, din nou, Mitru!

o zi și o săptămână excelente vă doresc.

Coruptul ăsta, măi să fie!,
Lucrează-ntr-o croitorie?
:)

catrenul pare o reclamă publicitară - chiar aduce cu celebra "Nicio masă fără pește" :)
ori sunt eu prea obosită, ori îmi scapă ceva - știu că există un concept turistic "Litoralul pentru toți", dar nu cunosc amănunte.
poate ne luminezi, John.

Iubitul meu, ți-o spun deschis:
Amorul tău e-atât de mare,
Că tobele (să fie vis?)
Le-aud bătând... De-nsurătoare.

scuze, am început să obosesc... cred că îmi voi lua un mic concediu :)

De-ai fi, cheri, o viorea,
Mi-aș face o orchestră bună
Și ne-ncetat i-aș dirija
Pe toți să-ți cânte ție-n strună.
(Pierrot)

Iubitul meu, ți-o spun deschis:
Iubirea ta e-atât de mare,
Că tobele (să fie vis?)
Le-aud bătând... De-nsurătoare.
:)
ești magnific, cheri, ți-am mai spus-o?

și, pentru a mai vitriola puțin atmosfera, bag și eu o strâmbă, c-așa.i în tenis :)

Văzând că dânsul mă bârfește,
Te rog ceva, prietenește:
De la al tău înalt pupitru,
Să-l dirijezi mai mult pe Mitru.

(scuze, Mitru, nu vreau decât să te bag în gura lup..., pardon, Petrișorului, nimic mai mult :) )

merci, cheri, bisous.