Poezie
serenitate
(2)
1 min lectură·
Mediu
nu toate lucrurile se văd
sahib
dar există
suspendate între culmile
marilor munți ai uitării
crede și nu cerceta
mai mult decât le este îngăduit
ochilor noștri
născuți în penumbră
inimilor noastre
țesute cu fir de aur
precum covoarele de buhara
câte dimineți vor mai trece
până când grâul va încolți
năvalnic peste tainele
zăvorâte cu grijă în lut
câte nopți până când
nisipurile de mătase
care ne despart
se vor întoarce tăcute
în lună
001.811
0