Poezie
iarnă (1)
1 min lectură·
Mediu
spune-ne povestea
despre crăiasa de gheață
suntem atât de mici
încât încăpem
în cutia de chibrituri
a bietei fetițe
vocea ta de abur
topeşte toți monştrii
şi ne învăluie ca o plapumă
niciun rău
nu ni se poate întâmpla
câtă vreme
stai pe marginea patului
citind din cartea
cu desene frumoase
promite-ne
că vom fi nedespărțiți
ca şi degetele mâinii
care ne mângâie pe obraji
te vom crede negreşit
aşa sunt copiii cuminți
naivi
034.273
0
luate brut, din poveste, aceste imagini (trairi) este normal sa fie nevoie de cuvinte calde (vocea de abur) pentru linistire.
nu in ultimul rand sunt amanuntele care conduc spre finalul sec. starea aceasta de iarna se intampla atata timp cat stai pe marginea patului.
si da, poate finalul este prea dur, prea sec, dar este nevoie dupa ce esti plimbat prin atatea teritorii de gheata. un poem pe care l-as recomanda.