Povești de adormit copiii

Întortocheate versuri scrii,
Dar titlul tot l-ai nimerit,
Că pîn' s-ajung la poantă, știi,
Ca un copil am adormit.

V.V.

Întortocheate versuri scrii,
Dar titlul tot l-ai nimerit,
Că pîn' s-ajung la poantă, știi,
Ca un copil am adormit.

V.V.

Aud orăcăieli în noapte
Și văd, mânuța cum o-ntinzi,
La biberonul plin cu lapte...
Mai bea Vrâncene, să te prinzi!

Ica, ai cam uitat către ce întind mînuțele copiii noaptea...

Întind mînuța spre-al tău piept
Să-ți sug din... spirit. Dar ciudat,
Tu-mi dai tetina! Spune drept,
Ai cam secat?

Cu drag la tine mă uitam
Și, zău, că te-aș fi alăptat;
Dar, vezi, măi Vio, eu credeam
Că ești un bebe înțărcat.

Povești de adormit copiii

Ezit la un final ce-ascult,
Din pură aprehensie:
„Trăit-au fericiți și mult… ”
(De n-au ieșit la pensie!)

vă salut, dragilor!
Viorel, poanta este în locul cel mai indicat, adicătelea în versul patru! chiar nu reziști să citești patru versuri, că te și ia somnul? :) de fapt, am înțeles aluzia, dar mie îmi pare că firul poveștii curge mulțumitor și logic, în cele patru rândulețe... sau nu? :(
Ica, două replici-beton pentru jupânul Jupp, bravo!
Gigi, helo, mersi de trecere!
vă mulțumesc tuturor pentru amabila aplecarea asupra bietelor mele baliverne excepționale! :)
pe cât mai curând, prieteni!

Acești "copii" ce încă au,
La nas (politicește), muci,
Jucând cu Felix hochei, dau,
În loc de puc în poartă, puci.
Goea Maria Daniela

Puc, deci hochei, asociate
Cu-n sforar nu prea se poate;
Crosa-i cea mai de folos
Pentru Felix, că-i spătos...

mulțumesc, stimat Tataia, pentru simpatica replică!
la bună revedere!