Despre căsnicie

Dacă vorbim de căsnicie,
Eu cred (și crede-așa tot natul),
Se simte prins în colivie
Mai mult bărbatul.

Din aur sau din cositor,
Din vorbe doar - cea românească -
E colivia tuturor
Femeilor... ce poartă bască!

Dan-T

E-o colivie aurită,
Când boieroaica se mărită -
Pentru femeia din popor,
Mă tem că-i doar de... cositor.
(Goea Maria Daniela)

Cheia de la colivie
E la soață; ca măsură,
Să nu-și cate - cum se știe -
Vreo dublură.

Dan, Dănuț, Marius, vă mulțumesc frumos pentru vizită și pentru replici.
cum toți trei susțineți cauza bietului berbant oropsit, îmi permit să vă răspund cu o singură strofă:

Vă dați loviți, amicii mei,
Vorbiți de colivii și chei,
Pe când, în fapt, precum se știe,
Nu vezi... cocoș în colivie.

o seară bună, dragi prieteni, să ne recitim cu bine!

Vă dați loviți, amicii mei,
Vorbiți de colivii și chei,
Pe când, în fapt, precum se știe,
Nu vezi... cocoș în colivie.
G.M.D.

Mai sunt cocoși ce-s gură-cască
De-aceea-am spus ,,femei cu bască''!

Dan-T

E-o colivie aurită,
Când boieroaica se mărită -
Pentru femeia din popor,
Mă tem că-i doar de... cositor.
GMD

In lux, ca si in saracie
E casnicia - colivie,
Dar vesnic pentru sotii lor
E-un cositor costisitor.


Vă dați loviți, amicii mei,
Vorbiți de colivii și chei,
Pe când, în fapt, precum se știe,
Nu vezi... cocoș în colivie.
GMD

Sa nu ma simt inchis in cusca
Si s-o zbughesc precum din pusca,
Ma lasa, pan' de dimineata,
Sa fac ce vreau. In cotineata.

In lux, ca si in saracie
E casnicia - colivie,
Dar vesnic pentru sotii lor
E-un cositor costisitor.
(Florian)

De-ți pare cositorul scump,
Din gură, vorbele-mi irump
Și-n față-ți urlu: negreșit,
Amice, ești un tip zgârcit!

"cositor costisitor", iată o sintagmă demnă de un epigramist-filozof de talia lui Florian Abel.
mulțumesc, Florian, pentru ingenioasele tale replici!
te salut, Dane!
pe curând, prieteni!

De colivie nu-i nevoie:
A mea, constat, când fac bilanțul,
Că s-a mișcat mereu în voie
(Atât cât îi permite lanțul).

De colivie nu-i nevoie:
A mea, constat, când fac bilanțul,
Că s-a mișcat mereu în voie
(Atât cât îi permite lanțul).
GPI

Îți spun așa, de dragul artei
Și spre-a te scoate din eclipsă:
În lanțul ce l-ai pus consoartei
Doar tu ai fost veriga lipsă.

De colivie nu-i nevoie:
A mea, constat, când fac bilanțul,
Că s-a mișcat mereu în voie
(Atât cât îi permite lanțul).
G.I.P

Îți spun așa, de dragul artei
Și spre-a te scoate din eclipsă:
În lanțul ce l-ai pus consoartei
Doar tu ai fost veriga lipsă.
F.A.

La cununie, fără preget -
Voi declara la un bilanț:
"I-am pus inel - direct - în deget,
Iar ea - subtil - la mine,-n... lanț!"

Una peste alta...

Soții și soți, sfidând etatea,
Visăm un pic de glorie,
Dar știm precis că libertatea
Oricum e iluzorie.

în libertate iluzorie...! Ce-i aurit... e tot spoit!

Avut-am toți, de dragoste, povești,
Chiar pe parcursul căsniciei;
Plăceri au fost- frecvent- împărătești
Și-n spațiul strâmt al "coliviei".

Cândva... cositorul era folosit la spoirea vaselor... de uz casnic!

Succes tuturor!

Petrișor, Florian, Gigi, Silw,
vă mulțumesc din suflet pentru replici, una mai haioasă decât alta.
pentru că toți pozați, nu-i așa, în biete victime inocente ale unor soții care vă țin ca-n puf, sunt convinsă, vă dedic, cu toată maliția, un catren: :)

Unui soț care se plânge de lanțurile căsniciei

De vrei ca tirania
Cea crudă și nedreaptă
S-o curmi, să-ți lași soția
Să plece, de-i deșteaptă!

prieteni, vă mulțumesc pentru că existați, pentru că mă citiți, și pentru efortul de a mai lăsa și semne.
tuturor, mulțumiri și toate cele bune! pe curând și rămas bun!