Stop ! Nu-mi mai dați atîtea sfaturi,
Mi-au ajuns pînă la gît,
Și am să vomit pe paturi,
Sau am să vorbesc urît.
Eu vă ascult din bună cuviință,
Dar mai oprițivă că e destul,
Atîta am;
Se-ntorc cocorii, pe lac văd și o rață,
A mai trecut o iarnă. Am învins.
Slăbită iarna mi se-nchină-n față,
Ea se retrage ninsă, eu mă retrag mai nins.
Parcă au trecut de mult
Trăiește-ți viața omule acum,
Trăiește-ți viața pe care o ai ,
Căci restu-i mineral sau poate scrum,
Sau doar naveta între iad și rai.
Și cît de scurtă e și cît de grea,
Și ce puțin î-mi
Ce mult mi-a schimbat primăvara,
Această viață amară de cîine,
Că-mi pare ușoară povara,
Zilei de azi și zilei de mîine.
Cu noua-i paletă de culori,
Îmi bucură ochii și nu-mi pasă,
Căci văd
Îmi spui mereu să am speranță,
Că mă iubești și tu puțin,
Dar mă privești cu aroganță,
Cum îmi înec durerea-n vin.
Nu mă considera incult,
Căci am destule sentimente,
De om înterg ,de om
Și lasă-mă și dute,
Și uită-mă și treci,
Nu te opri la mine,
Cel crud cu brațe reci.
Ci dute tu de caută,
Iubirea ori uitarea,
Nu-ți fie viața moartă,
Nici moartă întristarea.
Căci rămîn
Rîul a-nceput să curgă,
Și eu am început să curg,
El se îndreaptă spre o luncă,
Eu mă îndrept spre un amurg.
Rîul sa potolit și curge,
Și eu m-am potolit acum,
Pe el azi nimeni nu-l
Sînt nervos și n-am căldură,
Așa că luați aminte,
Că vă dau vre-o una-n gură,
Riscînd să vă rup un dinte.
Sînt nervos că nu am bani,
Știu că-i boală națională,
Nu de azi ;de mai mulți
Se aud din nou acorduri de vioară,
Ca un blestem venit de peste ani,
Sînt curios și mă strecor afară,
Să pot vedea cîntînd cîțiva țigani.
Un țigănuș își unduia arcușul,
Pe strunele viorii
Domnule președinte și onorată instanță,
Vă aduc la cunoștință cu prestanță,
Că inculpatu-i plin de ignoranță,
E om cinstit și simplu, lipsit de importanță.
Acuzele-i sînt grave dar greu de
Ploua.
Pe albastrul cer senin,
un singur nor
ne acoperea.
Plîngea,
și lăcrima sfios.
Mîhnit pe tot ce aveam în gînd,
ma-nțelegea.
Dar cum să mă ajute?
Cu simple lacrimi ude,
ma
Acuzînd dureri în suflet,
Își plimba ea calda \"dog\" -ul,
Dar se vede după umblet,
Că are inima ca focul.
Zi de zi ,seară de seară,
Plimbă speci canină,
De-i privești te înfioară,
Cînd el
Sa risipit si noaptea ca un fum,
Mă uit În jur și nu te mai găsesc,
Adulmec doar o urmă de parfum,
Pe perna așezată nefiresc.
Femeie anotimp. Tu asta ești,
Mereu revii o data la trei
Umbla pînă mai ieri cu pălăria-n mînă,
Și aplecat pînă la jumătate,
Acum stă-n crîșmă cîte-o săptămînă,
Apoi o alta în străinătate.
Pînă mai ieri și crud și cu tupeu,
Te denunța de aveai mai
E vară și-i pusiu prin oraș,
Românii s-au dus să muncească\"afară\",
Că-s săraci dar sînt harnici munesc pătimaș,
Și oricum n-ar avea ce să facă în țară.
Viața e grea și banii puțini,
Pe
Te privesc în ceața,
Existenței tale,
Ce te înconjoară,
Cu desișu-i mut.
Retrăiesc momentul,
Cînd rupeam petale,
Și m-apropii singur,
De acel trecut.
Te ai retras ca dama,
Ce salvează
Nu vreau să te iubesc ca la-nceput,
Enunțul e prea vechi și prea banal,
Chiar dacă astăzi poate te-am pierdut,
Să știi că te iubesc ca la final.
Mi-ai fost prietenă, mi-ai fost amantă,
Și ne
Mugurii de cireș pocnesc,
Natura reînvie dintr-o dată,
Pînă mai ieri părea atît de moartă,
Acum ogoare-n verde se-nvelesc.
Revine viața în gîze și în oameni,
Orașul se animă-i furnicar,
Doar
Ce mult te mai iubeam odată eu,
Abia întors bărbat de la armată,
Tu încă fetișcană de liceu,
Frumoasă, pură, fără nici o pată.
Am construit palat în jurul tău,
Doar din speranțe, vise și
Pe sub castani treceam ades,
Cu sufletul pe jar, inima rece,
Și mă gîndeam la viața care trece,
Din care prea puține am ales.
Deodată-ncep să rîd, să plîng în mine,
Să simt că nu sînt singur
Afară-i cald, e vară iar,
Doar eu sînt trist și mult prea rece,
Și timpul sa oprit, nu trce,
Prin atmosfera ca de jar.
Azi beau cafeaua din ibric,
Și am și dor și am și ciudă,
Că viața asta-i
.
Coborînd din munți la vale,
Dup-o ședere mai lungă,
Mă-ndreptai puțin din șale,
Căci stătui mult timp pe-o dungă
Mă-mbrăcai cu țoale noi,
Că alea vechi puțeau amarnic,
De ziceai că nu la
Vai femeie! Cît ești de frumoasă,
Și cîtă energie ai în tine,
Mă mir că m-ai ales dar nu-mi mai pasă,
Sînt fericit că astăzi ești cu mine.
Tu mai tîrît prin cîrciumi deocheate,
Făcîndu-ți coc
Humorul îmbracă strai de sărbătoare,
Sînt zilele Humorului străbun,
Sus Humoreni! Veniti cu mic cu mare,
Să vadă lumea ce avem noi mai bun.
Sînt oaspeți ce au venit din toată țara,
Orașul
