Ghinea Nouras Cristian

Excelent, maestre, mi-a plăcut încă de la prima strofă, unde am pus accentul la final pe \"ic\" din Pacific, așa cum o făceam în copilărie. Cât despre grecoaica cu mustață de tigroaică, m-ai dat pe spate, aveam o colegă în facultate exact modelul ăsta și exact din Ellada, patria mustății unisex. Așa frumos le povesteai, că tot citeam și îmi doream să nu se mai termine, ca bancurile alea cu românu\', rusu\' și americanu\' de pe vremea lui Ceașcă. Singura diferență e că acum cei trei românași sunt liberi să pună de-un partid.
O stea pentru mustața grecoaicei! Kalimera, kalimero, kalogera!

Felicitări Silviei pentru premiul obținut, este confirmarea unui talent autentic, pe care l-am remarcat încă din prima zi a intrării mele pe site (îmi amintesc că erau acolo două poezii, la \"Subiecte fiebinți\", pe prima pagină). Sper să adaug și eu cât de curând un material la lista aparițiilor în presă, care încep să devină din ce în ce mai realiste față de poezie.ro, dând Cezarului ce-i al Cezarului. Rămân și eu dator cu un gest publicistic..., să auzim numai de bine!

Cred că se cuvine ca noi, cei de la \"Banat\", să vă fim recunoscători pentru ținuta articolelor trimise. Încerc să aflu adresa, însă după 15 septembrie, vom relua ședințele cenaclului, migrând, ca și păsările iubitoare de căldură, spre clădirea Bibliotecii municipale. Până atunci, vă propun să faceți cunoștință cu un oltean foarte interesant, ca-și zice \"Mărinaș\", din ce pricină nu știu, vă las s-o descoperiți, cu îngăduința... Poștei Române.

Iulia, mulțumesc pentru comentariul în premieră.
Ce să-ți răspund? Că tot am inundat site-ul cu articole și interviuri, hai să vedem cum \"ajută\" ziaristica literatura. Unii zic că jurnalistica usucă literatura, și le dau dreptate, dar mai sunt și excepții. Omul ăsta, omul-cal, dacă vrei, ca la Jebeleanu, există cu adevărat: este un bătrân ursuz și cam ciudat, care are o condiție fizică de invidiat și care, zilnic, pe arșiță sau pe un ger de crapă pietrele, cară câteva mormane de hărtie la DCA, cu un cărucior ce stă să se dejghine. L-am urmărit adesea, apoi, din curiozitate (literară și profesională, deopotrivă), am fost la depozitul respectiv și am descoperit o lume aparte: câteva zeci de amărâți, uitați de lume, care-și câștigau o pâine chinuită din cartoane și \"sticle\" de plastic. Am văzut eu destule la viața mea, am scris o sumedenie de cazuri sociale, dar știi ce m-a impresionat? Majoritatea acestor oameni erau serioși, lucrau și ca sezonieri, nu erau bețivi, avea familii, pe vremuri fuseseră muncitori la fabricile desființate, la Filatura de mătase sau la \"Textila\". O lume aparte, fascinantă: lumea STÃPÂNILOR ZILEI, a adevăraților stăpâni ai zilei.

Loredana, mi-a mers la inimă comentariul tău. Aprecierile venite din partea celor care mă citesc (am impresia, și la propriu, și la figurat) sunt de mare însemnătate pentru mine. Comentariile la această proză vin după alte discuții purtate în sânul cenaclului de la noi, iar un distins universitar timșorean (cel care mi-a prefațat primul volum) m-a încurajat să merg pe acest drum, pentru că asta este o amprentă a scrisului, nota de originalitate care iasă în evidență odată cu trecerea timpului. În plus, este un text extrem de sincer, deși el pare (și este, într-o oarecare măsură) cam alambicat.
PS Dacă expedierea revistei poate fi numită \"datorie\", atunci ea este, în ceea ce te privește, cea mai plăcută dintre toate.

Sorine, ai dreptate cu proza, pe care am lăsat-o de izbeliște din cauza faptului că proiectul cu \"Barul Nana\", început promițător, o luase cam în derivă. După câteva tentative de a aduce \"Barul...\" pe linia de plutire, m-am lăsat păgubaș și am scris ALTCEVA, adică ASTA, după care m-am întors la obsesia cu Nana, pe care am scos-o la lumină după câteva... nopți(!) de nesomn. Ideea este să scot un nou volum de proză (sper ca Zeii de care vorbeam să mă ajute) în care cam toate \"piesele\" să aparțină aceluiași univers straniu, iar pasajele de poem în proză să alterneze cu un soi de proză... poematică, dacă este ceva de înțeles în asta.
PS: ai dreptate cu încadrarea; exact în momentul în care apăsam tasta cu \"înregistrez\", vocea rațiunii m-a avertizat: \"ce te-a apucat, bre?!?\" Dar era deja prea târziu.

Florina, nu mi-a venit să cred când am deschis net-ul la prima pagină care, pentru mine, a fost și va rămâne poezie.ro. Atâta lume bună a trecut pe la mine și mi-a lăsat un semn pe acest text care mă chinuia de ceva vreme și pe care l-am scos la lumină cu un soi de încrâncenare, chiar și împrejurările scrierii lui fiind destul de improprii, de încordate chiar. Mulțumesc de apreciere și de vizita în premieră. Daniela, vreau să-ți spun că Zeii ne privesc în permanență, fie că noi vrem sau nu să luăm aminte...

Încerc să fac cronica promisă pentru numărul următor din Banat. Da, mă interesează proiectul, puteți să mi-l trimiteți la adresa electronică știută. În al treilea rând, mai dați-mi adresa prietenului dv. de la suplimentul Teleormanului, aș vrea să-i trimit și dânsului cărțile.

Loredana, cam așa gândeam și eu, să apară asta și îți trimit ultimele două numere. Scuze pentru promisiuni, întârzieri etc. etc. Abia acum am revenit pe site...

Dana, fiecare ediție care apare sub egida \"Banat\" este și pentru mine o mirare, o bucurie, o revelație. Este o speranță reînnoită, un contract cu eternitatea. Vorbe mari? Răspunsul se va afla peste decenii, când altă piesă, cu alți actori, va fi pusă în scenă, iar valorile culturale vor fi fost iarăși și iarăși cernute...

Adi, nu știu cu ce \"marker\" ai lucrat pe text, cum l-ai \"scanat\" sau radigrafiat ca să extragi esențialul dintr-un interviu supus totuși rigorilor actualității. Oricum, ai intuit-o exact pe Maia cea incredibil de generoasă, cea cu adevărat generoasă, fără \"poza\" specifică oricărei persoane publice, fără formalități, fără aere de vedetă, care oricum n-ar prinde-o. Iar mesajul cu auto-victimizarea este o adevărată temă de meditație, \"ascunsă\" cumva într-un text în care s-a vorbit, de-a valma, despre cabaret și teatru antic, despre inocență și dragoste de actorie... despre condiția umană, în fond.

Ritm excelent, recomand tuturor un exercițiu de citire cu voce tare, așa splendid este construită declamația; imgagini fluide, precum ceasurile daliniene. Poezie sadea, dar și o notă de ALTCEVA față de acel Liviu Nanu pe care-l știam de pe site și din volumul pe care mi l-a trimis cu autograf și... generozitate. Aceeași ironie stilată, dar mai puțin umor amar, \"specialitatea casei\" în care autorul excela până atunci. Salut aici un nou început și piatra de temelie a unui nou volum. Până atunci, încercăm o cronică a \"Îndemnului la nesupunere\" în revista noastră \"Banat\"... dacă n-o fi cu bănat, maestre?!

Anni, nu știu cât de proaspăt mai este Bucureștiul nostru, al românilor din țară și de peste hotare. Eu l-am găsit sub o caniculă sufocantă, așa că m-am limitat la festivitatea despre care am scris, după care m-am retras la umbră, silit fiind să-mi contramandez întâlnirile pe care mi le propusesem. La rude, am regăsit un colț de Banat chiar în inima capitalei și o nostalgie după locurile natale foarte asemănătoare cu cea care transpare din mesajul tău. Locurile de baștină, indiferent că sunt sau nu \"intra muros\", între granițe, au o putere de atracție cu totul specială, așa că te înțeleg foarte bine. Mongolii au un obicei - odată reîntorși pe plaiurile unde s-au născut, se culcă pe pământ, apoi se rostogolesc, atingându-l cu tot corpul, cu palmele, cu picioarele, pentru a-i extrage energia care să-i țină puternici acolo unde vor pleca, în cele patru zări.
Putere pe care ți-o doresc și ție!

Cristina, chiar mă bucur că ți-a atras atenția Pax Afghanistana, un text parodic, scris cu umor amar acum vreo doi ani în urmă dar care, din păcate, își păstrează actualitatea și astăzi. Marea șansă care ar putea fi globalizarea se pare că va sfârși prin a ne despărți la nivel de comunitate UMANÃ mondială, în loc să ne unească. Se caută de zor pretexte, iar media lucrează intens la propagarea lor: vezi Doamne, \"ciocnirea\" civilizațiilor, a religiilor, incompatibilitatea stilurilor de viață etc. Este trist, pentru că, fundamental, omul este același, indiferent dacă trăiește în deșert, la pol sau într-un zgârie nori. Un procent infinitezimal din codul nostru genetic determină diferența de rasă și de culoare a pielii - și atunci, nu văd de ne-am da în cap unii altora pentru asta. Ar fi însă enorm de multe de spus la acest capitol...

Sorin, Gelu, Florin, sunt onorat că putem împărtăși această bucurie. Spuneam că poezie.ro se dovedește a fi un fel de ONU, o \"patrie\" literară a românilor de pretutindeni. Dacă vi se pare o exprimare prea pompoasă, reformulez: un loc unde ne simțim bine împreună, indiferent că trăim la București, la Detroit sau Madrid. Noțiunea de \"comunitate\", de multe ori evocată aiurea, capătă aici un sens.

Foarte bun simț de observație. Privind fenomenul din interior, îmi permit să fac câteva comentarii:
1. Lipsa de cultură generală și generațiile din ce în ce mai slabe de absolvenți se manifestă din plin pe micul ecran. Așa ajungem la \"Teheran, capitala Arabiei Saudite\", despre Iran ca \"Stat arab\" (?!), Geneva=Genova, Slovacia=Slovenia, Piața Terazije din Belgrad devine (de la fața locului), piața Terezia, probabil de Maria Terezia, împărăteasa \"mult iubită\" de sârbi etc. etc.
2. Așa zisa \"întinerire\" a redacțiilor înseamnă popularea acestora cu tineri modest mobilați intelectual, dar care acceptă bani mai puțini și au avantajul că pot fi disponibilizați fără mari probleme;
3. \"Veriga slabă\", dar nu \"lipsă\", a unor editori care habar n-au ce însemnă munca de presă, și care interzic abordarea unor subiecte importante pe motiv că \"nu fac rating\". Calea aleasă de ei este cea mai comodă - spuneai bune de circ, exhibiționism și prost gust.
4. Atunci când o figură preocupată din studio dă legătura în teren, o face cu expresia \"mai multe amănunte știe corespondentul nostru X, Y sau Z\"... Să nu-i crezi, de cele mai multe ori NU ȘTIE, nu știe nici chiar unde se află (vezi repoterița aflată la Jiu, dar care îi dădea înainte cu Oltul, probabil i se suflase în cască \"ești în Oltenia\"...)
5. Ca să nu te mai plictisesc, hai să închei, spunându-ți că uneori reporterii trec de faza cu show-ul și devin foarte sinceri. Exemplu: accident feroviar la Balota. Redactorul radio zice, cu tristețe în glas: \"pacat că n-au fost victime!\" Din studio e corectat: \"ai vrut să zici din fericire...\" Prima variantă era cea adevărată, ce păcat că n-au fost niscaiva morți, să se înalțe și omul nostru la glorie, precum nefericiții la ceruri.
Felicitări pentru articol!

Dragă Alina, am spus-o de mai multe ori: de când sunt pe poezie.ro, cele mai frumoase momente pe care le trăiesc se leagă, într-un fel sau altul, de acest site. Faptul că mă felicitați ca pe un vechi prieten însemnă o comuniune pe care nu am mai cunoscut-o, având în vedere că nu ne cunoaștem, așa cum spunea și Maria, decât prin ceea ce scriem, prin părticica din inimă pe care o împărtășim zilnic pe poezie.ro. Chiar ieri am primit o carte tocmai de la Chișinău, cu semătura Silviei Caloianu. Mai trebuie să vă spun ce fericit am fost?
Mărturisesc, așadar: PENTRU MINE CONTEAZÃ!

Maria, sunt chiar onorat, mai ales că este prima apreciere din partea ta și asta contează mult. A fost într-adevăr o zi importantă pentru mine, iar faptul că ați fost alături de mine este realmente emoționant. Și ca să nu se vadă emoția, am ascuns-o sub un strat de autoironie, așternut cam stângaci, e drept. Iar dacă umorul meu bizar este uneori derutant, să știi că de vină e și canicula!

Sandra, e chiar necesar să zăbovim asupra temei respective. Atunci când mii de femei o iau pe coajă așa gratuit, \"că știu ele de ce\", când vin la serviciu cu ochiul vânăt - atunci NU AVEM un subiect de presă. Dar când vine o vedetă TV ca Dana Războiu să-l reclame pe soțul său cel micuț, spilcuit și fost ministru, dar pătimaș și cu mână grea, atunci treaba se schimbă - AVEM un subiect de presă, chiar dacă femeia a retractat între timp plângerea!
Nu trebuie să fii \"feminist\" sau \"feministă\" ca să deschizi ochii la ce se întâmplă, trebuie să ai doar ceva bun simț.
În schimb, Hanna, \"halal națiunea\" nu duce lipsă de instituții: Asociația pentru Promovarea Femeii, Comisia pentru Egalitatea Șanselor din Parlament, Consiliul pentru Combaterea Discriminării etc. Depinde numai de noi ca acestea să nu fie doar forme fără fond, bune de arătat la \"export\"!

Carmen, ai prins bine ideea cu juriul. Au selectat lucrări care comentau fenomenul pe larg și din perspective inedite (cum ar fi clișeele media și publicitare). Din păcate, am înțeles că majoritatea materialelor trimise erau concepute ca articole strict de actualitate. Mie mi-a plăcut mult dezbaterea pe acestă temă, de aceea am și postat articolul pe site, la o dată când nu știam de concurs. Am avut parte de comentarii variate și incitante, ceea ce dovedește încă o dată, VALABILITATEA subiectului.