Gheorghita Ionescu Eugeniu

Mi-am regăsit iubirea între file De carte, un vechi tom cu amintiri Petalele uscate de zambile Se străvezeau sub stinsele-mi priviri Nici ochiul nu era de-atunci, nici clipa Nici inima nu mai

Povara cuvintelor mele... Evaluează-le masa prin proba adierii Florile de tei sunt mult mai grele Dâra mângâierii legitime Deseori trasează zăbrele Pe trup și pe suflet Cuvintele

Ferește-te de gheara care scurmă Greblând în suflet brazdele perechi Cu palme apasate pe urechi Cufundă-te în anonima turmă Ai strălucit? păcatul nu-i prea mare Se-ntâmplă, sub lucirea unui

Mai ieri umblam Cu pasul furișat Și căutam,umblând din poartă-n poartă Þinând în palmă un crâmpei De hartă și-o lumânare Căutam o cale Spre ce? sau,către cine? Întâmplarea m-a nimerit La

Ades ne intâlnim in urbe C-un vagabond ce bântue pribeag Þinându-și coada ridicată steag Copil canid al străzii insalubre Nu-l strigă nimeni căci nu are nume Aleargă, o nălucă hăituită, Să

Sunt vieții insolvabil datornic Poteca-mi se pierde spre recile văi E ceață \'nainte și negură-n urmă Sufletul, devastat de văpăi Bob de jar în a trupului urnă Dorește reântoarcerea dar noi Cu

Un spectacol discret cu un singur actor Un blazat spectator și-a odihnit indiferența Întâmplător, pe un scaun cu pauză scârțâitor Gongul a bătut, s-a ridicat cortina Avertisment mascat cu palma,

De-ai fi izvor M-aș vrea olar Să pun în firul apei tale un ulcior Cu smalțul verde Susurul tău clar Să îl culeg înfiorat de dor De-ai fi izvor De ai fi nor cu nimbul diafan Eu curcubeu m-aș

De muze-i pustiit Parnasul Acum își dreg pe-acolo glasul Gorgonele și cele trei Bătrâne Graie, dragii mei.

interzis orator rostrelor ceții provizoriu stentor am uzat un apel o interpelare către marea moartă a vieții cu rostul ascuns miliarde de mii mă păstrează-ntre vii de unde răspuns puzderii

În umbra ziguratului din Ur Mi-am odihnit necredințele Enkidu e mort Cărămizile țin în ele trinitatea Umbra unei hierodule Încearcă translația Dar nu prinde semn Umbra ziguratului e