Ești în gândul meu
tristă și agale,
abia răpusă de stele,
abia răsărită pe trup.
Mă chinui cu oboseala,
dar mi-e bine.
Dacă aș putea să-mi amintesc cine ești,
cum m-am construit vis
și
Pe sub umbrele mele,
Soarele, își priveste iubita.
O tristă apasare îl cuprinde parcă
și o adiere mută a răsăritului său întârziat
se împiedică la picioarele mele.
Se alinta cu frunze de
Am ridicat dimineața de sub pături și am întins-o peste rouă.
M-a tulburat cu un surâs
și-am ucis-o în gândul meu,
pentru că era prea frumoasă.
„Sunt un criminal” mi-am spus,
dar nu mă
Plouă,
parcă e trist și lumina se prelinge pe pereții întunecați,
așteptându-mă.
M-am luptat cu mine toată noaptea
și toate zilele s-au scurs într-una singură.
Acum nu mai am timp,
cred că mi
Ești aici
Păsările îmi vorbesc despre tine,
dar înnebunesc căutându-le cuvintele prin ceruri.
Uit sensurile și îți pierd, din nou, răsuflarea
atunci când patimile îmi urla din întuneric
Sensuri
Seara, pe sub pleoape,
amintirile se scurg
adâncindu-se în chipul care le alungă,
în puf, în surâs sau visare.
Să lași deschisă poarta pe care ochiul tău a închis-o,
să măsori
Mi-e dor de tine
Gheara unei păsări
îmi usuca agale tâmpla.
Nu-mi amintesc cine sunt,
câte gânduri îmi număram pe zi
și nici cum urmăream pașii tăi
aruncați pe Lună.
M-am pierdut așa,
Am aruncat peste cap
trei picături din strigătul pe care mi-l trimiți
și ele s-au pierdut aiurea pe stradă.
Pătrunderea a înghițit în sec
și clipa, pe furiș, mi-a respirat cerul în trei.
Prima
Mi-e teamă
să nu usuc pământul cu așteptarea mea
și nici să-mi pierd surâsurile prin timpuri.
Mi-e teama să nu mă uit prin stele
înălțându-mă după tine
și nici să mor acum,
când încă
Privindu-te pe jumătăți
mă pierd în detalii și suspin frunzelor
urcatul pe ramuri, creșterea incertă a tulpinii
și, poate chiar, renașterea pe o altă rădăcină.
Am crezut că îmi construiesc
Să uiți culoarea acolo unde
se naște primul ei surâs,
spre apusul ce soarbe armura unui nou răsărit.
Vânturilor care-și strigă muțenia printre frunze,
să le prindem culori în păr
și să
*
Nu sunt suficient de amar
să mă preling,
în linii moi,
pe surâsul tău înghețat.
Nu pot să sting
peretele ce-și arde scrumul greu
si nici distanța care rupe
Aș vrea să rup tăcerea,
să nu mai pot vorbi în gând,
să tai din mine privirea care urlă
și vocea care se aude doar pe sine.
Aș încerca să tulbur
cercul brațului tău... un punct, o
Atinge-mi degetul cu care spun
că lumea s-a topit în smoala
unei clipe ruginite
și lasă-mă uitat a doua clipă
într-o pădure părăsită.
Acum-ul de ieri nu e nici ochi
și nici atingere mai
GC