Dulce apăsare
Ești în gândul meu tristă și agale, abia răpusă de stele, abia răsărită pe trup. Mă chinui cu oboseala, dar mi-e bine. Dacă aș putea să-mi amintesc cine ești, cum m-am construit vis și
GCGheorghita CoserO vrajă
Pe sub umbrele mele, Soarele, își priveste iubita. O tristă apasare îl cuprinde parcă și o adiere mută a răsăritului său întârziat se împiedică la picioarele mele. Se alinta cu frunze de
GCGheorghita CoserTu
Am ridicat dimineața de sub pături și am întins-o peste rouă. M-a tulburat cu un surâs și-am ucis-o în gândul meu, pentru că era prea frumoasă. „Sunt un criminal” mi-am spus, dar nu mă
GCGheorghita CoserMulțumesc
Plouă, parcă e trist și lumina se prelinge pe pereții întunecați, așteptându-mă. M-am luptat cu mine toată noaptea și toate zilele s-au scurs într-una singură. Acum nu mai am timp, cred că mi
GCGheorghita CoserEști aici
Ești aici Păsările îmi vorbesc despre tine, dar înnebunesc căutându-le cuvintele prin ceruri. Uit sensurile și îți pierd, din nou, răsuflarea atunci când patimile îmi urla din întuneric
GCGheorghita CoserSensuri
Sensuri Seara, pe sub pleoape, amintirile se scurg adâncindu-se în chipul care le alungă, în puf, în surâs sau visare. Să lași deschisă poarta pe care ochiul tău a închis-o, să măsori
GCGheorghita CoserMi-e dor de tine
Mi-e dor de tine Gheara unei păsări îmi usuca agale tâmpla. Nu-mi amintesc cine sunt, câte gânduri îmi număram pe zi și nici cum urmăream pașii tăi aruncați pe Lună. M-am pierdut așa,
GCGheorghita CoserSărutul timpului
Am aruncat peste cap trei picături din strigătul pe care mi-l trimiți și ele s-au pierdut aiurea pe stradă. Pătrunderea a înghițit în sec și clipa, pe furiș, mi-a respirat cerul în trei. Prima
GCGheorghita CoserNu te-am pierdut!
Mi-e teamă să nu usuc pământul cu așteptarea mea și nici să-mi pierd surâsurile prin timpuri. Mi-e teama să nu mă uit prin stele înălțându-mă după tine și nici să mor acum, când încă
GCGheorghita Coser*
Privindu-te pe jumătăți mă pierd în detalii și suspin frunzelor urcatul pe ramuri, creșterea incertă a tulpinii și, poate chiar, renașterea pe o altă rădăcină. Am crezut că îmi construiesc
GCGheorghita Coser*
Să uiți culoarea acolo unde se naște primul ei surâs, spre apusul ce soarbe armura unui nou răsărit. Vânturilor care-și strigă muțenia printre frunze, să le prindem culori în păr și să
GCGheorghita Coser*
* Nu sunt suficient de amar să mă preling, în linii moi, pe surâsul tău înghețat. Nu pot să sting peretele ce-și arde scrumul greu si nici distanța care rupe
GCGheorghita Coser* * *
Aș vrea să rup tăcerea, să nu mai pot vorbi în gând, să tai din mine privirea care urlă și vocea care se aude doar pe sine. Aș încerca să tulbur cercul brațului tău... un punct, o
GCGheorghita Coser* * *
Atinge-mi degetul cu care spun că lumea s-a topit în smoala unei clipe ruginite și lasă-mă uitat a doua clipă într-o pădure părăsită. Acum-ul de ieri nu e nici ochi și nici atingere mai
GCGheorghita Coser