* * *

1 min lectură·18 iulie 2007

Mediu

Aș vrea să rup tăcerea,

să nu mai pot vorbi în gând,

să tai din mine privirea care urlă

și vocea care se aude doar pe sine.

Aș încerca să tulbur

cercul brațului tău... un punct, o speranță,

dar îmi pierd echilibrul,

îmi alunec liniștea... și mor!

Să respir, aș vrea,

prin ochii tai,

să-mi umplu sufletul

cu atingerea privirii tale, dar nu mai trăiesc!

Undeva, pe o linie,

ești tu...o noapte!

001.580

Gheorghita Coser. “* * *.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghita-coser/poezie/1736623/text

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.