Gheorghe Ungureanu

Mi-e drag Mi-e drag de mine; niciodată N-am agresat pe cineva Și n-am pretins că-n lumea toată Doar eu am drept de-a exista. Ba, din părinți am învățat Pe cînd, cuminte, de copil, Eu am

Prea des ne sîngerează Rana Și nici nu ne-nțelegem vina; Căci n-am uitat de Tatiana Și-acum se stinse Mădălina ! 19 iulie 2010

Dacă-aveți un pic de minte Și un dram de-nțelepciune, Ascultați un sfat cuminte: Ziarul să-l numiți … Tăciune ! Eu așa-i ziceam „Scînteii” Pînă la-nceputul

Mă cheamă Pucăru-ntr-o zi Și-mi zvîrle verde în obraz: - Ai s-o pățești, dacă mai scrii Cuiva, vreo plîngere, de azi ! Ți-a dat Guvernul aprobare Pentru mașină de dactile Să scrii doar ode

Ne cuprinde-n golu-i stepa Și pustiu-o să ne fure, C-am rămas, fără de Stepa, Triști copaci fără pădure... 7 august 2009

Eu sînt Ce sîntem noi Și sînteți toți Stăpînii: Daci răsăriți Din acest pămînt Și porecliți „Romînii„... Țărani, ciobani, Cu Ger și Cer Înalte și profunde, Cu blazon milenar, Unicat și

Ne-au lăsat străbunii-n dar (Decebal și Burebista) O Medalie de Jar: De la Nistru pîn\' la Tisa ... Lovituri de veacuri grele Bubuit-au pe la porți, De lăsat-au doar durere Și Medalia-n

\"Nu sînt rime la Urmuz !\", Plînge un poet ursuz... Că mi-ar face, să m-amuz, Un catren în stil confuz... Eu, cum sînt poet în uz, Nedorind ca să-l refuz, Rog o Muză ori un Muz, Să-mi

Eminescu Eminescu este Neamul, Eminescu este Ramul, Eminescu-i Începutul, Eminescu-i Infinitul... Eminescu e Pămîntul, Eminescu e Cuvîntul, Eminescu ne e Cîntul - Marele, duiosul,

Ades ne reunește satul, La sînu-i părintesc venim Să ne spălăm rugina și oftatul, Să ne clătim de spuză și venin, Să ștergem praf de pe icoane, Reînvățînd de-a pururi cum se Zăresc lumini pe

Nopți-de-poezie lîngă Nopți-de-groază... Două vechi popoare se contrariază; Au înscris eroic, la Kosovopolie, Pagină de aur în neagra istorie, Înfrățiți prin moarte, înrudiți prin sînge- Azi,

Fiindcă tot n-aveam ce face, Într-o seară, Am plecat așa prin Haos, Într-o mică preumblare De vreo cîțiva ani-lumină… Mă gîndeam că poate soarta, Norocoasă, Îmi va

S-a-ntors Ciuma-n sat la noi, Cu butic și prăvălie, Cu spurcații de ciocoi; Ca în vremuri de sclavie… Tot ce-am strîns la Colectivă, În regimul democrat, Zace la ciocoi în stivă; Chiar

Scrisul -O replică lui Grigore Vieru- Scrisul e a doua Viață, Partea ei cea sfînt eternă, Prin care un Neam învață Iubirea de foc, maternă. Cei care-ți doresc pieirea, Ca să-ți întrerupă