Ghejan Andrei

\"Din cîte știu eu, domnul Pruteanu este singurul intelectual care și-a asumat in fața marelui public o luare de poziție exemplară, categorică\".
Deși nu sânt de acord cu această afirmație (și pot aduce argumente), categoric dl. Pruteanu a fost unul din luptătorii aprigi împotriva \"braconierilor\" de succes prin orice mijloace. Cinste lui. Vina, de fapt, nu aparține celor ce speculează orice breșă în nimicnicie, ci a celor ce vând produsul \"0\" prin mediatizare, vizând profitul imediat, indiferent de consecințele pe termen lung. Prudența la care făceați referire, în subsolul eseului meu, surprinsă exact, era un argument suplimentar că putem avea opinii, chiar dacă statutul actual nu ne permite recunoașterea lor, cu atât mai mult cu cât se găsesc imediat alții să și le însușească ca fiind proprii. Ori, exact asta nu a făcut niciodată domnul Pruteanu, a cărui cutumă s-a bazat pe \"deșteptul învață din experiența altuia\", acordând însă atenție, cu obiectivitate, să citeze toate sursele. O mare pierdere pentru cultura românească.

offtopic
Imagine insotitoare:

Dana,
nici nu bănui ce surpriză plăcuta mi-a făcut vizita ta. Chiar acum vreo lună am survolat și eu prin galeria ta. Ai rămas la fel de sensibilă și generoasă, însă aș îndrăzni să afirm: mai complexă și mai rafinată. Drumul anevoios, totdeauna urcă.
Cu drag,

Eu zic ca surpriza ar fi sa nu facem nicio referire in titlu la Platon, lasand astfel cititorului placerea descoperirii, ba chiar sa mascam cat putem orice trimitere directa la el, bazandu-ne insa pe schema lui logica. In rest, orice nume poate fi la fel de bun. \"Lantul slabiciunilor\" mi s-a parut a fi reprezentativ. Lesne de inteles de ce...
Personalizarea, asa cum sugerati si dvs , ar aduce un plus de culoare.
Cu drag,

Mi-ar face mare placere sa colaboram la un text de genul acesta. Ideile s-ar multiplica din mers. Stiti vorba aia:
unde-s doi puterea creste. Cu modestie indraznesc sa afirm: o oaresce punte a fost deja montata... cel putin, telepatic. Am un mare respect ptr dvs.
Cu drag,

Un pic personalizat, fără să am habar de eseul dvs (mult, mult mai complet) pe care l-am descoperit chiar acum. Sper să vă smulg un zâmbet:
Se făcea că trăiam într-o peșteră, în care, printr-o surprinzătoare reflexie a luminii, intrată nu se știe pe unde, era soare mereu. Uitasem toți să dormim din cauza asta și, visând cu ochii deschiși, deseori nu mai făceam distincție clară între realitate și ceea ce obișnuiam deja să numim „dimensiunea extravagantă”. Erau aproape două lumi. Tranzițiile între cele două stări erau atât de discrete, încât plăcerea primilor pași în ambele dimensiuni compensau din plin teama de-a ne rătăci în extra-vacantă, pentru că trebuie să vă marturisesc, dacă acasă era „acasă” și ne simțeam bine, confortabil și în siguranță orice-am fi făcut la adăpostul legilor, în extra-vacantă nu exista decât o singură lege: imaginația. Puteai fi orice, iar spațialitatea în sine era exact aia pe care ți-o doreai să fie, atâta doar că erai singur, șansele ca altcineva să-și imagineze exact același lucru fiind practic inexistente. O singură dată am avut o experiență nefericită: de plictiseală mă divizasem în două, cu scopul să iubesc și eu ceva nou. M-am întors aproape vomitând, constatând că mă iubisem doar pe mine. Alții, de disperare, au încercat contrabanda cu dragostea. S-au lăsat… aceeași obsedantă lipsă de cumpărători.

Gasiti similitudini, sau paralelisme in gandirile Gottlob Frege/Arthur Schopenhauer?
Daca raspunsul dvs va fi da, care vi se pare cea mai pregnanta?
Eseul dvs a fost mai mult decat o lectie, iar punctarea, revelatorie, deschide apetitul:
pct. 6, de exemplu, este in opinia mea, concludent nu numai pentru tipologia multimilor auto-excluzioniste, dar si o desfasurare de forte asupra teoriei cercului vicios, ce desparte multimile aparent incluzioniste cauza/efect in (impropriu spus) disjunctii. Desi vectorial, aratatorul, la prima vedere, ar argumenta intersectia, la o analiza mai atenta, s-ar putea motiva ruptura exact precum diviziunea reproductiva a celulei, capatand astfel fiecare ID propriu. In ciuda interferentelor, inclin, la randul meu, sa sustin procesul ca fiind natural, iar incluziunea sa o privesc doar ca tranzitie.
Incantat de lectura, regret doar ca nu pot oferi stelele binemeritate.

De fapt finalul nu l-am mai scris... nu-mi plac vulgaritatile:)
Cu drag, mersi de trecere si semn

D-le Manolescu, in primul rand pentru
\"mental vs analitic\"
Cu deosebit respect,

Nu pot sa nu remarc un algoritm superb:
\"toamna asta
n-o mai scoți din mâinile mele\"
si sa te contrazic evident:
fructele sunt pe masa ta... si asta de fapt conteaza.
Cu drag,

as usual, reading in ur page: a pleasure

COLOSUL DIN RODOS

Cateva perle de la un liceu din Ploiesti:
Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.
Ea lupta sa puna mîna pe dragostea flacaului.

Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.



Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa
fiind jefuit de niste oameni invidiosi.


Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.


În China traieste foarte multa lume care manînca o abundenta de orez,
se încheie la gît si-a inventat guma de la capatul creionului.



Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.



În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca
victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.

Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu
un penel meserias.


Cosbuc ne spune liric ca boierii sa nu mai loveasca în cei dezbracati
si goi, mai bine sa le dea pamînt arabil.


Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care arata cum s-a
înfiintat literatura româna si ce scriitori au lucrat la origini.

Marin Preda a avut viata ca o prada, de aceea a compus \"Delirul\".
Scriitorii care se consuma mult, mor.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai
topesc odata.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.



Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.


Si Stroe Orheianu cînd îl vazu pe Tudor Soimaru zise în gînd: Pe unde o
scot, vere?!


Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.

Faptul ca gaina babei Ioana îsi gasi obstescul sfîrsit sub rotile
masinii boierului, declansa rascoala.

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...


Descoperirea Americii s-a produs într-un moment de neatentie a pazei de
coasta.

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.


La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva
putred în Danemarca.


Înclestarea era mare. Aviatia germana facea des atacuri infanteristice.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trageau
dupa ele în zig-zag.

Si tunarul ochi bine si lovi avionul cu teava tunului.

Dupa ce lupta mult timp, soldatului îi cazura creierii într-o gamela.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmarit ca sa-i ghiceasca filozofia si
ca sa-i caute nod în papura.

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si
altele care au completat actiunea operei.


Si bietul Eminescu, scîrbit de bisnita societatii sale si ca Veronica
Micle îi facea fite, intra într-o etapa noua pe care mi-e rusine s-o
spun.


Nichita Stanescu a stiut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în
poezie si nu ma bag eu în ce a facut el.



Metoda folosita de Ion pentru a pune mîna pe pamîntul Anei este
însarcinarea.

Versul \"de la strabunii mei pîna la tine\" explica distanta în km, care
exista între poet si rudele sale ce traiau undeva la tara.


Cînd eroul muri împuscat de nemti pe cîmp, simti miros de marar si de
patrunjel.

El mergea pe bicicleta cu picioarele goale, bagate în portbagaj.

Ioana îi zise eroului sa-i bage aparatul în priza.

Cînd veni fata, baiatul îi mîngîie pisoiul.

Soldatii îi urmareau pe nemti si, cum îi vedeau ca se urca în avioane,
sareau calare pe tunuri si îi urmareau pe tot aeroportul.

Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.

Personajele principale din povestirea \"O ora din august\" sînt: ofiterul
Rosu si avioanele nemtesti.

Pe aeroportul Otopeni se luptau nemtii cu americanii, iar românii
trageau, cu succes, cînd în unii, cînd în altii.


Sinonimul cuvîntului \"pace\" este \"hai la razboi\"!

În drama \"Apus de soare\" Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît
picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.

Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti
hitleristi. Asta cînd el studia în palatul sau din Grecia. Si cum el studia
a intrat un soldat si a zis \"damio\". Si a zîs Arhimede ca nu es. Asa a
zîs hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el. Dar multe principi de
fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

Ceahlaul este situat sus pe munte.

2=O

Tania Cozianu.
Felicitari, raspuns Exact! TATANEASA
Mutumiri din inima: Constantin Codreanu, Tania Cozianu

Nota explicativa.

TATANEASA (Symphytum officinale)
La maturizarea plantei, din cauza aspectului ei brun-inchis, tataneasa este cunoscuta ca iarba-neagra.
Este denumita in limbajul popular si barba-tatei, boracioc, iarba-intaritoare, iarba-lui-Tatin, gavat, iarba-tatii, lutatina, nadai, plosnitoasa, radacina-neagra, tacin, tatana, zlac, iar in engleza comfrey. Aceasta planta de leac este una dintre cele mai bune si indispensabile pe care ni le pune natura la dispozitie. Creste pe cimpii unde este umezeala, la margini de cimp, in santuri umede si de-a lungul apelor. O putem gasi si pe linga garduri si pe grohotisuri de panta, inflorind pe tot parcursul verii. Frunzele sunt aspre si foarte ascutite la virf. Radacina care traieste mai multi ani - in exterior este maro inchis pina la neagra, in interior alba pina la galbuie - are grosimea degetului mare, iar daca o desfaci este foarte cleioasa, unsuroasa si lipicioasa la pipait. Fiind o planta cu radacini adinci, tataneasa nu prea poate fi distrusa. Radacinile sale sint smulse din pamint primavara sau toamna. Li se poate veni de hac doar cu ajutorul unei cazmale ascutite. Planta proaspata este culeasa inainte si in timpul perioadei de fnflorire. Tinctura de tataneasa, pe care v-o puteti face usor singuri, ascunde in sine o forta minunata. Bolnavii care au fost tratati ani de zile impotriva reumatismului si a inflamatiilor articulate cu tot felul de leacuri excelente, fara a se vindeca, gasesc un ajutor rapid in tinctura de tataneasa.

Un eseu deosebit si interesant privitorului din mai multe unghiuri. Modul cum autorul pune problema inca de la inceput:
\"Lumea de azi pare a fi guvernată de o ordine posacă a necesității. Și totuși, mai presus de necesitatea unei ordini meschine prin închiderea ei, în ciuda a tot și a toate, miraculos, cînd și cînd fericirea se întîmplă cu autoritatea minunii care vestește și instituie spontan o altă ordine. Căci cine trăiește fericirea în miracolul ei este supus la o neașteptată probă inițiatică: vestindu-i o posibilă învestire, hazardul îl desemnează să decidă dacă este sau nu un ales.

Și, dacă va resimți fericirea ca pe o imprevizibilă sărbătoare, ca pe un noroc nesperat, ca pe o revelație ce îl somează să schimbe miza, să intre în slujba minunii și să jure pe ea, apărînd cauza noului imperiu al spiritului, atunci se va dovedi vrednic de fericire și-și va proba astfel omenia. Dacă însă va refuza această șansă doar din obsesia de a nu rata oportunitățile vieții civilizate, nu va rămîne decît un brav cetățean al lumii consumiste, demn să se înfrupte doar din ceea ce îi oferă paradisul penitenciar al unei ordini închise în suficiența ei.\",
delimiteaza, zic eu, clar \"autoritatea tutelara\" a fericirii- miracolul si hazardul - delimitand-o clar de dictonul \"omul isi face norocul cu mana lui\", pe care autorul (intr-un exces de pesimism poate, sau fiind rodul lucid al catorva experiente nefericite) il exclude explicit motivand in cele ce urmeaza. Interesanta mi se pare tocmai aceasta abstractizare a fericirii, prin innobilarea ei ca pe \"ceva nemeritat\" oferita cu zgarcenie de mana destinului.
As merge chiar un pic mai departe, indraznind sa citesc printre randuri ca Divinitatea si norocul, (asa cum il percepem noi), nu fac casa buna, poate si de aici ideea de \"pacatul fericirii\".
Cu drag, ar fi mult mai multe de spus despre acest eseu minunat.

Hint.
_ 2 _ 4 5 _ _ / _ _ _ / _ 2 _ 4 5

2=4!

Asta da punct de vedere.
Lasand la o parte surpriza si placerea de a va revedea in pagina mea, remarc obiectiv o nota care desi o doriti personalizata, o disting absolut impartiala, ceea ce o face cu atat mai valoroasa:
\"A face aceste lucruri înseamnă de fapt a te bucura de viață și, chiar fără să vrei, a ajunge în compania celor ce sînt tineri ca și tine (cronologic sau ba) pentru că manifestă aceeași energie debordantă și se simt împliniți trăind prezentul fără să se gîndească la viitor.\", exact pe fundalul:
\"tînăr este un anume factor energetic, ceea ce eu aș numi tonusul vital sau chiar prospețimea existențială. Energia și candoarea (asta e experiența mea) îți vin din generozitatea cu care te dedici unor activități noi și personale\".
Trebuie sa recunosc, abordarea asta, realista si obiectiva, a bucuriei de a trai momentul, gustand din plin micile sau marile oferte, este un element definitoriu pentru tinerete si nu exclude nici maturitatea, nici responsabilitatea, functie de capacitatea fiecaruia, iar mie mi-a scapat. In fond, care e rolul unui eseu? Unul arunca \"nada\", iar \"pestii\":) cei mari o apuca si intind firul cat se poate.
Sa indraznesc sa sper ca nu voi fi tras in adancuri?
Infinite aprecieri

Imaginea iernii, a satului pustiu, sugereaza singurătatea. Interesant mi se pare cum din tot acest cadru razbate totusi optimismul:
\"anotimpul ăsta mai are timp
pentru înc-o casă…\"
Din abstract, ia nastere concretul: sugestia
Excelent pastel
Cu drag,