Geronimo Trascau

Îi admir fermecat trupul de marmură albă tolănit pe-o adiere deasupra undei negre a lacului pe care abia dacă o atinge sânul său divin... Depănată în raze, cosița-i de lumină surprinde

Îmi pare-a fi chemat de muze de-atâtea ori pe zi în budă Dar niciodată ochiul ager nu va vedea vreuna nudă; Ne-ai deocheat cu-al tău aplomb o, poppă adulat de târfe Când versul tău atât de orb de

Prin aburul firav ce umple distanța dintre inimile noastre ți-am surprins privirea sustrăgând fericirii o clipă de indiferență pe care a ai ascuns-o într-un zâmbet vinovat! În lichidul

Apariția fiecăruia pe acest pământ, sau nașterea – cum este îndeobște numit acest proces – este văzută ca o afacere personală, o chestiune intimă. În realitate nu este deloc așa. Alții hotărăsc unde

Concertele lui Handel, o cupă de Pinot Noir și un apus de soare cândva, toamna... Apoi să mor aș vrea, singur, lângă un izvor, cu urechea plecată vorbelor de duh rostite de greieri prin iarbă. A

„Asemui lumea cu azilul din Molokai, iar pe noi cu leproșii azvârliți în el fără voia noastră...” Străinule, privește o clipă depărtarea... Ai părăsit o lume ce nu vei revedea, În Insula Uitării

Întinsă goală între așternuturi de satin asculți pe Dylan bătând la ușa zeilor și mă adori cu-al tău plăcut accent latin stârnit de liniștea absurdă din cușca leilor... Te voi iubi și eu cu

Careul de dame: Anca, Ioana, Rodica, Mihaela Asul din mânecă: subsemnatul Joker: Iulia! Palatul pare pustiit și liniștea eternă din fulgii mari a încropit veșmântul alb al lumii, păpuși cu

Liniștea adâncă soarbe din tipare îndoiala înlesnind pe înserate mașinații infernale, din trăirile obscene vom întemeia bazaruri unde ne vom vinde soarta pe reflecții hibernale... Stingeți

Carâmbul prăfuit cu carne râncedă trăiește prin curți ghimpate de indiferență, iar dobermanii ghiftuiți cu iz de sânge siesta-și fac la umbra vorbelor gomoase... O mână prinsă-n gardul