Poezie

george nploaie

1 min lectură·22 decembrie 2005

Mediu

privește cum plânge afară,

albastru și roșu și prieten,

destul cât să nu pierdem ocazia acestei zile perfecte

în care putem să ne batem cu bulgări de lacrimi

atât de mari și convingătoare

încât se pot pune-n ei chiar și pietre.

oricum tu îmbracă-te bine

să nu îți intre cumva tristețea

sau fericirea în oase

vei cădea la pat

în oricare din această situație

chiar foarte repede,

înainte să faci în stomac

tradiționalul om de lacrimi,

înainte să mă chemi ca-n fiecare noapte

să te ajut, să-i punem împreună nasul,

gura și ochii, mâinile și nasturii

cusuți direct pe piele,

înainte

să îi băgăm în gură ceruri crescute-n laboratoare

genetice.

dar ți-ai pus ca de obicei cărnuri bezmetice

primite de la părinți

să nu te tragă emoția la spate

și acum îi răsturnăm în cap oala plină cu moarte

adică cu absolut toate

sălbatice, barbare, cisterne

câte și mai câte-s ale mele

inimi cu tine poluate.

002.180

george vasilievici. “george nploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-vasilievici/poezie/157009/george-nploaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.