Poezie
atingerea electrică
ție
1 min lectură·
Mediu
Adevărul, numai el contează
Altceva nici nu există
Nici măcar înțepenirea clipei cât
I s-ar potrivi.
În urma timpului rămân
Copil bătrân.
El mă străbate cum o anacondă
Trunchiul de copac
Secat.
Vârful cozii sale mi-a
Ajuns la genunchi și urcă
Spre moalele capului
Prin singura atingere
Permanentă și neîmpărțită
Clipa nu se divide
Tot ce știu despre ea este
Că a existat, trăind și murind
Deodată.
Cele de care nu îmi amintesc
Au fost avortate.
Oricum nu se ia în calcul
Calitatea timpului și că de multe ori
E mort și nu știu
Dacă asta-i bine sau rău.
Solzii mătăsoși alunecă indiferent de situație cu
Viteza perfectă și-mi erodează carnea
Sapă în ea până tâșnește primăvara-n viață.
Din vârful cozii se zornăie.
Din amintirile mele ce se ating
Cu clinchetul unor pahare ciocnite.
Ecoul lor e singurul ce îmi răsună
În picioare și le pune în mișcare.
De acum totul e în sărbătoare.
Uneori veselă.
Și desenează
O cicatrice.
014.024
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- george vasilievici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
george vasilievici. “atingerea electrică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-vasilievici/poezie/13904876/atingerea-electricaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ce i s-ar întâmpla adevărului dacă ar pune timpul \'laba\' pe el, întocmai anacondei tale?!
subscriu: \"Adevărul, numai el contează\".
doar că, deh!, uitîndu-ne la cicatrici, nemernicele nu ne lasă să le uităm.
( dacă \'pe cicatrice nu poate crește nimic\', putem măcar să trecem la clipa următoare fără teama de a ne minți?)
eu sunt bolnavă de așa ceva și declar că încerc să infestez pe cât mai mulți cu microbul clipei \'înțepenite\' - cum bine zici - într-un același generos carpe diem.
revenind la ce trebuia de fapt dintr-un bun început, îmi place mult abordarea asta gradată, până la sufocare, prin comparația timpului cu vietatea care iscă fiori pe șira spinării - până-n zona cervicală, în cazul ăsta.
doare transfigurarea, dar este benefică până-n celulă:
\"Solzii mătăsoși alunecă indiferent de situație cu
Viteza perfectă și-mi erodează carnea
Sapă în ea până tâșnește primăvara-n viață.\"