Știu...

Un poem deosebit, il pot numi un poem ,,filozofic\'\', poate din aceasta cauza este atat de descripriv, dar contine in el adevarul vietii, adevarul cunoasterii, si ce e mai important adevarul dragostei, de exemplu eu nu as folosi cuvantul: iubito, fiindca acest poem nu are nici o legatura cu o anumita persoana, iar cele trei versuri de final le-as prelucra as intoarce totul spre Creator. In centrul acestui poem se afla omul, care tinde mereu spre cunoastere, vrea mereu sa afle adevarul. Cunoasterea si descoperirea adevarului despre toate are loc atunci cand fiinta umana intra in unire cu harul si atunci totul este patruns de lumina, de asta spun de cele trei versuri de final, findca ceea ce se spune aici: pentru că numa-n clipa ultimă îl voi întrezări, / dar nu-l voi cunoaște, neaga tot ce se spune in trei sferturi din poem, e poate doar parerea mea.

Sugestiile tale sunt corecte. De asemenea comentariul surprinde esenta poemului. In general, nu tin cont de sugestii, decat atunci cand sunt in acord cu intentia mea creatoare. Am modificat finalul si nu numai, dar nu stiu daca va reflecta altceva decat am \"rescris\" intr-o clipa de revelatie. Multumesc, Maria, revenirea ta intre umilele mele randuri ma bucura.

textul are logica si idee. si fior. :)
dar descriptivismul aici imi pare prea explicit.
si, da, secunda suspendata merita. iubeste/o

Textul e, intr-adevar, prea explicit, dar asa l-am vrut. Cand metaforizez, vin adversarii metaforei si isi exprima nemultumirea, sau textul este ocolit. Oricum, e un paradox, dintre personajele mele, ProzaIca pare in textul precedent mai... liric decat LirIca! Finalul il consider si eu cel mai reusit. Multumesc pentru opinii, aveam nevoie de pareri pertinente, exigente si drepte.