Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Reflectări

1 min lectură·
Mediu
Eu eram cerul
pe care se reflectau curat, ca-ntr-o poveste,
visele tale astrale, cu trup de uitare amară;
tu erai oceanul
în care se-adunau toate durerile
cu aparență de roze și de cunună stelară.
Ne-am întâlnit atunci
și-am declanșat, prin evaporări verbale,
o furtună cumplită de certuri cu ploi de-ntrebare.
Agitându-se cu ură între noi,
dorea cu ardoare discordia,
o babă scofâlcită, îmbătată cu timp,
să ne transforme în umbre pierdute-n culoare.
Ah, de-atunci cu cât amar
înfășor destinul pe mosoare de chin,
câtă durere-mi provoacă
simțirea ta de egoism inundată!
Sunt un sanctuar împodobit
cu flori de suspin si doruri de baltă.
Culeg din pajiști de idei cernite floarea ascunsă,
ce nicidecum privirii nu se-arată,
ci numai inimile arse de jarul îndoielii
sunt apte, uneori, să o zărească.
024.163
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
129
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

George Pașa. “Reflectări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/190485/reflectari

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cristina-rusuCRCristina Rusu
Eternul antonim masculin-feminin. ei se cauta unul pe altul, apoi se resping..niciodata indeajuns de mare iubirea pentru a se pastra nealterata. poemul este \"simtit\", \"trait\" si astazi chiar daca intamplarile, imaginile si-au desfasurat deja actiunea. te citesc cu placere. cu simpatie.
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
= Ideile din comentariul tau sunt corecte si dezvaluie o parte dintre semnificatii. Iti multumesc mult ca esti alaturi de mine, intr-un moment mai greu al activitatii mele pe site.
Pasa
0