Poezie

Polen de crin

1 min lectură·11 septembrie 2007

Mediu

Vocea suferinței crud în piept se zbate,

pe-un covor de gânduri zace ostenit

sufletul ce-a urcat spre iubiri curate;

soarele dorinței tinde spre zenit.

Adunați în cupe goale de speranțe

flori de tei cu leacuri pentru visători

și-atunci fericirea va-nflori în nuanțe

de alb și albastru - pașnice culori.

Doar atunci vedea-veți că viața-i frumoasă

și a fi mai bine-i decât a nu fi.

Lăsați să-și urmeze legea-i lunecoasă

viața și-ncetați de-a o mai bârfi.

Triști, dând vamă vieții, trecem brusc în moarte,

ce lăsăm în urmă are-aceeași soartă;

veșnic întâmplarea joacă-aceeași carte

a necesității, ca un vânt ne poartă

pe întortocheate văi, ce au un capăt:

moartea. Truda noastră blând e-ncoronată

de lacrimi amare și-apoi de uitare.

Nu mai fi inimă-atât de pasionată!

Seva existenței celor slabi tărie

și neînfricare-n van le dăruiește.

Nu purtați, de-aceea, masca argintie

a infatuării, viciul dezvelește

și ușor vă poartă către suferință.

Turnați, de aceea, sângele iubirii-n

cupa existenței, a morții sentință

crâncen ne așteaptă cu polen de crin.

002.334

George Pașa. “Polen de crin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/1743540/polen-de-crin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.