și totuși, cântecul

pentru motoarele de căutare nu cânți,

nici pentru ca inteligența extrem-extrem de artificială

să-ți decodeze aiurea mesajul,

neavând puterea de-a-ți cunoaște tristețea sângelui,

sânge care nu știe decât să circule inconștient,

așteptând numai în sine răspunsul.

n-ai de gând să-ți spânzuri viața de lună

cu o funie de lacrimi,

e de-ajuns atâta lacrimogenie

pentru curățenia lumii,

atâta iuboșenie

pentru barbaria sângelui.

uneori,

ți se pare că nu cânți pentru nimeni,

nici măcar pentru sine,

și-ai renunța la cântec,

așteptându-i, în sfere,

ecoul.