După iluminare

Înduri în viață tot ce e durată,

dar nu îți pierzi credința-n regăsire;

ai năzuit și dincolo de fire

să prinzi din zbor o clipă minunată.

Pe coala albă, cerul tău se strânge,

l-adaugi la ideea-nfrigurată,

cu roșul în amestec, verde pată,

că ți-ai fixat de mult albastru-n sânge.

Destinul ți-este ca această pânză,

un Pictor Minunat îl zugrăvește,

culoarea vie intră ca în brânză

în sufletul pe care îl iubește.

Și-astfel, te urci cu fiecare treaptă

spre-acea Arhitectură înțeleaptă.