Poezie
Pașadine în vers alb (25 - 28)
1 min lectură·
Mediu
-25-
Trec umbre. Cu un pas rămas în urmă,
adun în mine setea fără margini
a celor care și-au dorit lumina.
Înaintarea-i tot mai grea prin vremuri.
Oprirea-n loc nu-nseamnă chibzuință.
Doar umbra nu mai știe ce-i suspinul.
-26-
Și vântu-i trist. Îl simți după cum bate
prin frunzele care-i doinesc sfârșitul.
Melancolia serii îl alină.
Cândva, zburătăcea prin plete blonde
și tremura pe sânii de fecioare.
Azi, e-un boem apatic, fără vlagă.
-27-
Tăcerilor le întrerup vacarmul
și le dau glasul ce-mi doinește-n suflet
spre a topi ghețarul îndoielii.
Încă un pas. Și ies ușor din umbră,
împresurat de liniștea domoală.
Prin frunze-aud o melodie vie.
-28-
Amurgul nu-i sfârșitul, e doar clipa
când se-ntâlnesc melancolii sub cerul
îndrăgostit de taina frumuseții.
Așa nici tu nu-mi ești sfârșit, mi-ești oaza
în care susură izvoare-n zbucium.
În inimă nu-i nod doar pentru treceri.
021.587
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Pașadine în vers alb (25 - 28).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14163497/pasadine-in-vers-alb-25-28Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPMă bucur că v-a plăcut grupajul acesta de pașadine și, poate, „fereastra” aceea vă va face vizibile și alte ferestre.
0
E deosebit. Mulțumesc.