Poezie
Cântecul meu târziu
1 min lectură·
Mediu
De-atâta dulceață se pierduse substanța,
Caramel îți devenise dragostea, se
prelingea în forma bătută în cuie;
mă-mpiedicam de treptele spre inima ta,
numai liniștea mi se păstra amăruie.
Totul părea o stare de frunză bătând spre-altceva,
miracolul se rătăcise într-o brumă târzie;
luna tremura și ea pe undeva, pe sus,
ca o băbătie.
E-hei! De mult umbrele ni s-au dezlipit.
Fiorii de-atunci s-au cristalizat în gheața de-acum.
M-aș întoarce. Cărările mi s-au încurcat al naibii de rău,
și din foc n-a rămas decât scrum.
Și totuși, n-aș da nicicând fiorii strângerii-n brațe
pe-un poem albăstriu,
că am dor cât cuprinde pentru tine,
cântecul meu târziu.
001.595
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Cântecul meu târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14143213/cantecul-meu-tarziuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.