Poezie

Nostalgie albastră

1 min lectură·31 martie 2019

Mediu

Te-aș scrie-ntr-un pastel de primăvară, să te-nvelesc în foșnetul de clipe,

că tu-mi răsari senină-ntâia oară, de faci amurgu-nfiorat să țipe

de bucurie că-n pustia vieții s-a întrupat așa minune blondă,

încât și cel mai aprig poetastru s-ar dezbăra de spiritul de frondă.

Se dezvelește floarea din cireșii crescuți într-o grădină de poveste,

parcă ar vrea să-mi spună că-i e bine sau, mai degrabă, să îmi dea de veste

că nu-i fior mai sfânt în lumea asta decât într-o iubire preacurată,

care nu-și pierde-aroma niciodată, chit că se lasă, uneori, furată.

Știu, vine-aprilie în pas de voie. Mai trece-un an, mai trece o femeie.

Pe-aleea vieții mele-nsingurate, a mai rămas o ultimă scânteie

s-aprindă-un foc dumnezeiesc de liber, ce-mi luminează drumul către Viață,

atunci când totul pare-n jur că-i negru, că lumea-aceasta pare-a fi de gheață.

N-a fost să fie vreun pastel, vezi bine, ci doar o melodie strecurată

din glasul meu ce-i înfrățit cu cerul, din inima ce-ți este închinată.

Rămân departe, maștera de soartă n-a vrut să fim alături pe vecie,

dar faptu-acesta nu-i prilej de-amaruri, doar, poate, de-o albastră nostalgie.

001.847

George Pașa. “Nostalgie albastră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14137340/nostalgie-albastra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.