Poezie

Drumul, ca drumul

2 min lectură·17 martie 2019

Mediu

Ferește fumul!

S-a terminat cu faza dulcegăriilor de duzină.

Ești matur, omule. Uite, ghioceii ți-au înflorit în păr,

dar nu e cazul să iei chiar totul în răspăr.

De pildă, iubirile, care înfloresc asemenea teiului din Copou.

Sau amintirile, clișeizate înainte de vreme.

E timpul să-ți amintești de ceva de care

nimeni n-a amintit, nici n-a trăit, nici n-a iubit.

De ce să amintești, când totul se risipește ca fumul?

(Alt clișeu pe care-l poartă sufletul dincolo de timp.)

Te-ai rătăcit prin Olimp,

și zeii nici măcar nu remarcă prezența ta,

nici absența de care te înconjori ca de-un zid,

în care cineva trebuie neapărat să facă o fereastră,

pentru lumină ori pentru vreo altă măiastră.

Când se termină o etapă,

vine alta gudurându-se la picioarele tale.

O privești indulgent. Știi că nu e aceea căutată.

Poate predestinată, dar destinul, clișeul etern,

știe să te ferească de tot ce-i pustiu, de tot ce e tern.

Călăuza (știi, ăla, îngerul clișeizat pentru radiografia altor vremuri)

te conduce unde vrei. Dar, mai ales, unde vrea.

Nu aștepți nici un pumn după ceafă. Nici măcar vreo temenea.

Când s-au terminat rezervele de indulgență,

treci, meticulos, pe exigență.

Vezi la fel de limpede cum totul e fum.

Și nu mai găsești nici un drum.

Dai cu banul și-o apuci pe primul la dreapta.

Pe-acolo ajungi într-o vale plină de flori cu arome dulcege.

Când s-or termina clipele-aripile

și alte mijloace de locomoție prin viață,

ai s-alegi un ceva fără gheață,

fără foc, fără fum,

și-ai să-ți vezi de drum,

fie că drumul ăla nu s-o termina niciodată.

002.197

George Pașa. “Drumul, ca drumul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14137016/drumul-ca-drumul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.