Poezie

Înălțarea deasupra timpurilor

1 min lectură·2 iulie 2017

Mediu

Înălțasem un gând,

zmeu însetat de imaginea lumii.

A zburat, până s-a pierdut într-un punct,

vizibil doar celor supuși încercărilor.

Gândul, solidar cu acela care-l înălța din umbră,

avea să se strângă, alături de altele, într-o linie dreaptă.

Cei care le înălțau, urmăreau linia ca pe un destin asumat,

nu mai era nevoie să izbească în piatră, spre-a-și potoli setea,

nici de-nvăluiri în cuvinte, spre-a găsi un sens întâmplării.

Aproape invizibil, de poveste-nsetat, ca niciodată,

pierdusem linia dreaptă. Din rătăcire în rătăcire,

m-am regăsit în linia unui cântec. Nimic nu se mai destrăma,

doar trecea într-o altă poveste. Dintr-un capăt de gând,

mi-am zis că trebuie să mă înalț deasupra timpurilor. Imperfecte.

001.992

George Pașa. “Înălțarea deasupra timpurilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14109789/inaltarea-deasupra-timpurilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.