Poezie
Ben Cioglu și cititul în cafea
2 min lectură·
Mediu
(Opărit de soarele amiezii,
de parcă ar fi căzut pe el, din senin,
un ibric de cafea,
Ben Cioglu se retrage la umbră.)
–- Cafea zici, maestre?
Atunci să-mi prepar și eu una la nisip.
Acușica e gata.
(Gânditor, își bea în tihnă cafeaua,
apoi citește în ea.)
–- Mda. Uite aici, în fapt de seară,
nu apare decât un drum.
Trântită în mijlocul său,
o bicicletă,
cu o lumină chioară de far.
Niciun curios împrejur,
doar undeva, în zațul din zare,
un crai de ghindă
și-o damă de roșu.
Mă iau după dâră,
ies din peisaj.
Dincolo de margini,
nicio scară.
Aș zbura,
dar n-am permis pentru aripi,
încât rămân în dilemă:
sar, nu sar,
ori construiesc o altă direcție?
Parcă lumina aia chioară de far
îmi spune că direcția bună
nu vine din cărți,
rămâne mereu înafară.
Dacă absorb lumina,
las drumul întunecat;
dacă mă las absorbit,
nimeni n-o să știe
c-am părăsit drumul.
(Din aburul de cafea
iese o babă
și-și dă cu părerea.)
–- Uf, cafeaua-i de vină, maică,
n-ai fiert-o prea bine,
de-aceea-ți arată
numai drumuri străine!
Uite acolo,
vezi punctul ăla gogonat
și brazdele dimprejur?
Ei bine, acolo se-arată o casă,
trai așezat și mult bine.
- Gogonată, mamaie, gogonată!
Cine știe pe unde
mai pasc boii binelui,
când otrava-i în loc de otavă!
- Maică, iartă-mă că te-ntreb,
dar pari așa, mai ciudat.
Păcatele mele,
doar nu ești poet?!
034.094
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 236
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 56
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Ben Cioglu și cititul în cafea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14032828/ben-cioglu-si-cititul-in-cafeaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IPDistincție acordată
"(Gânditor, își bea în tihnă cafeaua,
apoi ghicește în ea.)"
În cafea ghicesc șarlatanele.
Gânditorul citește-n cafea.
Maria simte bine, personajul se plimbă prin tine.
"Uite, lumina aia chioară de far
îmi spune că direcția bună
nu vine din cărți,
rămâne mereu înafară.
Dacă absorb lumina,
las drumul întunecat;
dacă mă las absorbit,
nimeni n-o să știe
c-am părăsit drumul."
Din aburul cafelei
se naște o lume
bună pentru unii
rea pentru alții
Steaua digului
din polul frigului
pentru cele ce vor veni
pline de spiritul locului vrăjit
"n-ai fiert-o prea bine,
de-aceea-ți arată
numai drumuri străine!"
"din aburul cafelei", un lătrat de câine
nu departe de cârciumă
undeva mai jos
câinele de sub măslinul digului
apoi ghicește în ea.)"
În cafea ghicesc șarlatanele.
Gânditorul citește-n cafea.
Maria simte bine, personajul se plimbă prin tine.
"Uite, lumina aia chioară de far
îmi spune că direcția bună
nu vine din cărți,
rămâne mereu înafară.
Dacă absorb lumina,
las drumul întunecat;
dacă mă las absorbit,
nimeni n-o să știe
c-am părăsit drumul."
Din aburul cafelei
se naște o lume
bună pentru unii
rea pentru alții
Steaua digului
din polul frigului
pentru cele ce vor veni
pline de spiritul locului vrăjit
"n-ai fiert-o prea bine,
de-aceea-ți arată
numai drumuri străine!"
"din aburul cafelei", un lătrat de câine
nu departe de cârciumă
undeva mai jos
câinele de sub măslinul digului
0
GPȘi totuși, odată cu "Ben Cioglu", m-am cam îndepărtat de poezie și merg spre ceva hibrid. De aici și dilema aceea cu "direcția". Nu de 100 de pagini, dar aș dori să fie ceva închegat. Am modificat și acolo, adică am înlocuit, inclusiv în titlu, cuvântul buclucaș.
Mi-a fost mai greu să scriu textul ăsta, de parcă nu vocea naratorului sau a luii Ben Cioglu era acolo, ci a calului (a unuia dintre ei, a celui amintit azi de Ioan-Mircea). Și calul ăla zice că a auzit și lătratul de câine, și chemarea mării. Mi-a zis și mie să vă spun.
Mi-a fost mai greu să scriu textul ăsta, de parcă nu vocea naratorului sau a luii Ben Cioglu era acolo, ci a calului (a unuia dintre ei, a celui amintit azi de Ioan-Mircea). Și calul ăla zice că a auzit și lătratul de câine, și chemarea mării. Mi-a zis și mie să vă spun.
0
ori construiesc o altă direcție?
(....)
direcția bună nu vine din cărți”,
dar inspirația, la pas cu imaginația, poate,
că ea nu se împiedică nici de cărți,
nici de dileme, nici măcar de lumina răspandită
de zațul de cafea la ieșirea din ceașcă...
ea vine pe un drum fără capete, nu știi niciodată de/pe unde... poate baba...
„Păcatele mele,
doar nu ești poet?!”
Ben Cioglu se „autoportretizează” din ce în ce mai bine,
un „ghiduș” serios, mereu gânditor
când „își bea în tihnă cafeaua”,
când „ajunge la poarta nouă”,
când „se trezește vorbind cu umbra unui vis”,
când „e în misiune cu o pasăre pe umărul drept”,
când „e suficient de beat”,
când „e încălțat cu două cămile”,
când „așteptă lumină să-l conducă în text”,
..............
„dar unde-i povestea?
cum, n-ați auzit de absurd?”
tare simpatic acest Ben Cioglu, un „ghiduș” pe care nu poți să nu-l iei în serios, Ben Cioglu are viață... cred că merită și el, i-ar veni foate „șic”, o „legătură” de, să zicem, 100 de file... plus un înveliș frumos adus din Alindoria sau... Rodador... dar sunt înțelegătoare, mai e până atunci, când Ben Cioglu își va face, cu de la sine putere, drumul lui...
maria