Poezie
de-ar fi literele steaguri
2 min lectură·
Mediu
până la întorsura condeiului,
se flutură literele ca pe steaguri,
spre minunarea chibiților.
storcătorul de fructe exotice
a fost modificat,
ține locul storcătorului de creier.
materia primă trebuie bine spălată,
doar e nevoie de o pastă omogenă,
produsul finit n-are voie să iasă din serie.
se scrie în draci,
scârțâie penița pe coala A 4.
unealta scrisului merge ca unsă.
de la o vreme se naște-ntrebarea:
unde-i lemn-tănase?
toți s-au închis în carcase,
doar își dau cu părerea:
stă pe o bancă de-și apără florile;
cade pe spate, când simte putorile
ce emană din versuri ca vântul schimbării;
unul, c-a ajuns la sfârșitu-ntrebării,
s-a întors la condiția de fetus;
altul, că a fost luat de ger,
au plecat împreună la pol;
cineva l-a văzut într-un mall
căutând eugenii pentru o epigramă
(ce e drept, n-ar fi mare dramă).
să scriem, băieți, vorba poetului,
scrie-ne-am numele pe mormânt!
printre noi nu se va ivi niciun sfânt.
Paștele va veni cu lumina
și pentru drepți,
și pentru inepți.
condeiul s-a întors,
aruncăm tastatura,
nu-i important cel care-și etalează ura,
doar iubitorul a toate,
cu literele pline de sânge,
după ce au fost azvârlite în praf
de inimi nătânge.
acum, literele s-au întors în alfabet,
așteaptă ca poetul
să se aplece asupra lor,
să le culeagă iubitor,
neștiut,
discret.
002.142
0