(I)luminare

* Ca într-o tiribombă se-nvârte lumea. Mai amețește câte unul, doar așa, de complezență, să dea bine în lumea-nvârtiților. Privești de pe margine; deci, ai luat distanță. Lumea oricum se-nvârte, și cu tine, și fără tine. Refuzi colțișorul lor de rai clădit pe suferința altora. Deși n-ai amețeli, sigur ai alergie la învârteli. * O pauză scurtă, cât să lași un asterisc să se așeze comod în spațiul alb. Ridici ochii de pe ceas. Știi că învârtirea acelor sale nu are legătură cu lumea-nvârtiților. Retrăim un timp al vinii tragice (însă, nu timpul e vinovat). Absurda patimă a învârtelii provoacă dezastre. Omule, ai un timp al tău, trăiește-l în pace! * Un alt asterisc ocupă spațiul alb, dar nici n-are timp să se-așeze, că vine un gând călător, îl confundă c-un punct ce și-a ieșit din margini și-i cere să se deplaseze spre capăt. * Semeni chibzuință, dar terenul e nepregătit. Trebuie mărunțit cu mult calm și bunăvoință. Cel care îți seamănă va ține seama de semne. * Când se va întoarce lumea-n țâțâni, vor fi tot mai puțini învârtiți. Dacă ai mișcat ceva în seamănul tău, sigur ai găsit sensul mișcării. * Te poți învârti în joc de bucurie că soarele îți trimite căldura, că Dumnezeu îți luminează calea. Luminează-l și tu pe seamănul tău! Aceasta să-ți fie menirea! *