A doua scrisoare din curtea bisericii părintelui Pamfil
Am să-ți scriu acum despre tata cel care m-a înfierbântat în minunatele zile ale copilăriei și care era mândru că citeam din cărțile de poezie pe care le primea după multe rugăminți că îi era
GNGeorge NicaTrăind doar în iluzii
Cuvinte negre Cuvinte albe Înghesuite Chinuite de tristeți Pe care tu doar le-ai scris Ca simple iluzii Ca simple dureri Din care unii vor găsi mai apoi Filozofând Zeci de
GNGeorge NicaCu mandarini,cu lămâi,cu portocali
O,inorogule,inorogule,inorogule, Fantasticule,fabulosule,fantomaticule, Mai mult decât o iluzie, Mai mult decât o revelație, Mai mult decât o certitudine, Față în față cu mine, Care mă tot
GNGeorge NicaCa o minciună ceea ce sunt
Minciună,minciună,minciună! E totul o minciună, Chiar venirea inorogului către mine, A fantasticului,a fabulosului inorog, Pe când el permanent se îndepărtează De mine,de toate trăirile
GNGeorge NicaEu stau mai tot timpul treaz
Am să vorbesc cu munții Am să vorbesc cu cei patru munți Cu cele patru vânturi Cu cele patru zări Cu cele patru anotimpuri Cu norii Cu luna Cu cerul Unul pe altul să se țină treji Ca la
GNGeorge NicaE paradoxul,e erezia mea
De ani buni Tot tai și cioplesc Ca odată și odată Să pot ridica Un țarc Pentru îmblânzirea ta Fantasticule Fabulosule Inorog Pentru a te putea hrăni Pentru a te putea adăpa Pentru a trăi
GNGeorge NicaA opta pseudoglossă naivă a unui anonim în care constată că spațiul este singura eternitate, citită confesional părintelui Pamfil
Mă încearcă-un gând,părinte,și te-ntreb, cuprins de teamă, Cine-a rânduit ca viața să-aibă-n lume un sfârșit? Îmi privesc tăcut trăirea , prinsă-n pozele din ramă, Știu că-n ele viața-mi simplă
GNGeorge NicalA patra pseudoglossă naivă a unui anonim în care își pune problema între a fi și a nu fi și citită confesional părintelui Pamfil
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt… Sunt ca o umbră care pleacă , Urmând alt drum spre alt pământ, Prin noaptea care mă îneacă. Să pot opri orice furtună, Cu mine fac un legământ, În pribegia mea
GNGeorge NicaPseudorondelul trist al unui anonim naufragiat în parcul Bacovia
Ploua peste orașul trist, Ploua-n băltoacele obeze, Părea să nu mai înceteze Acest decor monotonist. Și printre nori, să deruteze, De multă vreme-absenteist, Un soare șters și egoist, Tot
GNGeorge NicaA treia pseudoglossă naivă a unui anonim în care descoperă că trecerea timpului este reală și că trăirea rămâne doar în fapte, citită confesional părintelui Pamfil
Fulguind îți vin în minte Gânduri fără de poteci, Lângă tâmpla ta fierbinte Încă-o noapte o petreci. Păsări albe trec prin noapte, Păsări negre prin amiezi, Tot gândind la alte
GNGeorge NicaA doua pseudoglossă naivă a unui anonim în care își dă seama că idealurile nu trebuie să le pierzi în gânduri negre și că eternitatea nu începe cu tine, citită confesional părintelui Pamfil
Din a vremilor risipă Vrând să faci o altă lume, Așezi clipă lângă clipă Ca bășicile din spume. Gânduri negre te vor bate Prin toți anii tăi pribegi, Spulberate-n vânt sunt toate Cu nimicuri
GNGeorge NicaPrima minipseudoglossă naivă a unui anonim în care motivul psalmului naște în suflet tristețile trecătorului suferind , citită confesional părintelui Pamfil
Mă vei dori,știi , Doamne, dar fi-va cam târziu, O noapte și-ncă-o noapte vor trece nesfârșite, Privind oriunde-n zare va fi doar un pustiu Cu nori trecând spre margini cu fețele cernite. Eu am
GNGeorge NicaCu fiecare zi am sentimentul
Sunt nesfârșit când mă caut, Mereu are să-mi fie dor de mine, Crângul iluziei fără glas acum îl privesc. Am o durere în mine Ca o pasăre care nu poate să zboare. Mi-am tras peste ochi o bucată
GNGeorge NicaPrima pseudoglossă naivă a unui anonim în care descoperă visul ca eternitate și citită confesional părintelui Pamfil
Tristă vreme se așterne Peste pleoapa-mi obosită Dinspre cer,încet,se cerne O lumină amorțită. Să-mi refuz a mea trăire Se întâmplă-ades în gâduri, În demiurgică răpire Zile,nopți ,trecură
GNGeorge NicaPseudopsalmulrondel în care poeții vor fi mereu în corul de îngeri
Cât de sărac ai fi fost,Doamne,de nu te-ar fi cântat poeții, Lumina-n candelă-ar fi stinsă și de-ar fi ars ,n-ar fi lumină Și îngerii de prin biserici ar fi plecat pe lună plină Și-ar fi lăsat
GNGeorge NicaA șaptea pseudoglossă naivă a unui anonim în care are revelația că moartea este ultima frontieră de unde începe eliberarea către iluminare și citită confesional părintelui Pamfil
Iar mă-ntorc la tine,Doamne,trist,cu viața-mi efemeră, Mult mai înțelept în gânduri când cobor spre înserare, Stând cu viața-n fața morții,la cea din urmă frontieră, Peste frunte mi se-așterne
GNGeorge NicaA șasea pseudoglossă naivă a unui anonim în care constată că viața îi este plină de primedii pe care trebuie să le treacă pentru a fi mai aproape de cer și pe care o citește confesional părintelui P
Ești născut să-nfrunți primejdii în urcarea către cer, Ce-ar fi viața fără ele,doar o luptă ne-ncepută, Prin capcanele întinse ești un simplu pasager Pentru tine viața este o puternică
GNGeorge NicaScrisorile unui anonim pribeag către o iubită de altădată
Scrisorile unui anonim pribeag către o iubită de altădată Pentru A.M I Ce dor
GNGeorge NicaA cincea pseudoglossă naivă a unui anonim îndrăgostit de formă și scrisă fără prejudecăți, citită apoi într-un confesionar
A cincea pseudoglossă naivă a unui anonim îndrăgostit de formă și scrisă fără prejudecăți, citită apoi într-un confesionar Eu mi-am lăsat tinerețea oriunde, Pe nimicuri și pe
GNGeorge NicaMă mângâie inorogul
Mă mângâie inorogul, Fantasticul, fabulosul, fantomaticul inorog, Cu ochii lui tata, Triști și însângerați, Ca un apus de soare, Dumnezeiești, suferinzi, Pentru păcatele mele cele multe Trăite
GNGeorge Nica