Poezie
Mă mângâie inorogul
1 min lectură·
Mediu
Mă mângâie inorogul,
Fantasticul, fabulosul, fantomaticul inorog,
Cu ochii lui tata,
Triști și însângerați,
Ca un apus de soare,
Dumnezeiești, suferinzi,
Pentru păcatele mele cele multe
Trăite prin lume,
Pentru păcatele mele cele multe
Pe care nu le voi mai trăi,
Pentru păcatele mele de până acum,
Pentru păcatele mele de mâine…
Mă mângâie inorogul, fantomaticul inorog,
În lumea asta pentru lumea de dincolo
Pe care o simt acum ca o eternitate…
Și iată muntele, simptomaticul munte,
Alb, impenetrabil, invincibil,
Pe care îl tot privește tata
Cu ochii lui însângerați, dumnezeiești,
Suferinzi și triști,
Ca un apus de soare,
Suferind în moarte
Pentru păcatele mele,
Încercând să mă treacă dintr-o lume în alta,
Peste muntele impenetrabil, invincibil,
În eternitate,
În care să nu mă sufoc trăind,
În care să nu mă mai trăiesc, din nou,
În care să nu mai trăiesc
Păcatele mele de mâine,
Păcatele mele de-aiurea,
Simțind doar mângâierile inorogului,
Fantasticului, fabulosului, fantomaticului inorog…
074.970
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Nica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
George Nica. “Mă mângâie inorogul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-nica-0036705/poezie/14091897/ma-mangaie-inorogulComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cum sa nu ne mangaiem cu iluzii?Nu,oare,trairea toata nu este decat o iluzie?...Ca scriem,ca suntem,ca respiram,ca gandim - totul este o iluzie!!! Si-apoi,oricare poezie este o iluzie,o imitatie,o improvizatie...Numai ILUMINATII sunt creatori,noi doar improvizam,traim in iluzii...Daca totul ti se pare ironie,nu te contrazic !...Viata este o ironie,o iluzie !!! Mizam pe ea,la ruleta...
0
Distincție acordată
nu te-am mai citit pana acum, dar textul asta imi place. e drept ca pentru mine e cam lung. nu ma impac cu lungimile si cu spatiile largi, tocmai pentru ca dau iluzii. primul vers tine pe umeri tot ceea ce urmeaza. as spune ca e cel mai bun inceput pentru Fantasticul, fabulosul, fantomaticul inorog. si ca sa nu o mai lungesc, am sa evidentiez acest text. ma hazardez si am sa spun ca la o prima privire, poti spune ca e coloana infinitului de Brancusi, din piatra in cuvinte. da.
zi buna!
zi buna!
0
cat despre
"Numai ILUMINATII sunt creatori,noi doar improvizam,traim in iluzii",
iti voi spune ca nu sunt. ar vrea ei! ei sunt doar un raspuns la una din intrebarile fara raspuns. cata vreme vom cauta in spatiile largi, vom ramane captivii iluziilor.
"Numai ILUMINATII sunt creatori,noi doar improvizam,traim in iluzii",
iti voi spune ca nu sunt. ar vrea ei! ei sunt doar un raspuns la una din intrebarile fara raspuns. cata vreme vom cauta in spatiile largi, vom ramane captivii iluziilor.
0
Nu exagerez cand spun ca asta e un munte de text care ar fi pacat sa ramana postat doar pe poezie punct ro. E antologic. Compozitia, lirismul, sentimentul care razbate citindu-l, toate sunt autentice si in acelasi timp chiar te lasa la finalul lecturii cu ceva. Exista si un neajuns, anume tema inorogului, care apare recurent la autor in textele postate. Pentru cineva care a citit aceste texte poate ca poemul de fata nu mai are aceeasi forta, pentru ca e deja obisnuit cu inorogul. Eu insa am citit intai acest text si il percep altfel. Un sfat pentru autor ar fi sa treaca peste prezenta atat de deasa a inorogului in texte. Dar e o chestiune de viziune pana la urma.
0
Distincție acordată
O poezie foarte frumoasă, reușită, antologică, așa cum încă tot nu am reușit să citesc de când am lăsat comentariul de pe Stoica Dan de mai sus. E un text care respiră dar și emană autenticitate, plin de simboluri. Repetițiile crează un fel de vertij liric la nivelul unui aer confesional care te atrage și te pierde in vastul câmp gravitațional al inorogului. E un text frumos, asupra căruia deseori revin și care simt că mă reîncarcă după fiecare lectură. Cât privește tema aceasta a figurii paterne văzută prin lentila simbolistică a celor două lumi, și rolul de luntraș Charon al tatălui, mi se pare că se potrivesc perfect.
0
la poemul asta pentru a spune ca mi s-a intamplat extrem de rar sa revizitez un text de pe poezie.ro pe care sa il percep atat de puternic, autentic si profund. Ar fi dragut daca la un moment dat am avea o sectiune cu colectii de texte pe care oamenii nu trebuie sa le caute, ci, pe care le got gasi cu usurinta, selectionate pe baza calitatii si autenticitatii.
0

exagerarea la limita ironie, ne mangaiem cu propria iluzie;