Poezie
lA patra pseudoglossă naivă a unui anonim în care își pune problema între a fi și a nu fi și citită confesional părintelui Pamfil
confesiune
3 min lectură·
Mediu
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt…
Sunt ca o umbră care pleacă ,
Urmând alt drum spre alt pământ,
Prin noaptea care mă îneacă.
Să pot opri orice furtună,
Cu mine fac un legământ,
În pribegia mea nebună,
Mâine nu sunt , eu astăzi sunt !
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt…
Şi-am o durere-n ochiul drept,
În mine văd oşteanu-nfrânt
Cu platoşa zdrobită-n piept.
Cu spada doar mai spintec norul,
Un gând îmi este încă-avânt…
Să-mi duceţi patima şi dorul
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt !
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt…
Mă calcă vremea în picioare,
Nu pot să ţin un legământ
De-a mă urca , zburând , spre Soare.
Singur cu mine-n veci mă lupt,
Cămaşa trecerii mă-mbracă,
Din mers spre-nalturi întrerupt
Sunt ca o umbră care pleacă.
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt…
Un zori de zi fără de zi,
Pierdut de-un glas într-un cuvânt
Spre-a fi uitat şi-a putrezi.
Văzând rupturile-mi din vele,
Spre mine suflă un alt vânt,
Mă bat cu morile rebele
Urmând alt drum spre al pământ.
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt…
O pasăre care-n zbor cade,
In zborul ei cu-n ultim cânt
Aduce ploile-n cascade,
Și răzvrătit pe-a mea trăire,
Un gând din mine-n lume pleacă,
Mereu voi fi în răzvrătire
Prin noaptea care mă îneacă.
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt…
Frumos ca vârful unui munte,
În lacuri reci – înalt răsfrânt
Spre cer punându-mă chiar punte.
În limpezimi care coboară
Mă simt iubit de-o plină lună,
C-un gând mă-nmpac în astă seară
Că pot opri orice furtună.
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt…
Eu sunt vuirea dintre şoapte,
Între icoane sunt un sfânt
Care vorbește zi şi noapte.
În faţa candelei aprinse
Văd în lumină un preasfânt
Şi-n boabele de ceară-ncinse
Cu mine fac un legământ.
Eu astăzi sunt,mâine nu sunt…
Un dor de umblet mă apucă,
În palme Soarele-l frământ
Şi-l las prin lume să se ducă
Hai-hui , să umble în neştire,
Nicicând prin lume să n-apună
Să văd mereu a lui lucire
În pribegia mea nebună.
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt…
Un Făt-Frumos dintr-o poveste
Care tot poartă alt veşmânt
De-a fi mereu când nu mai este.
Îmi stă cuvântul stins în gură
Şi ploaia-mi cade pe mormânt,
Clepsidra-mi e acum cu zgură-
Mâine nu sunt , eu astăzi sunt !
Mâine nu sunt , eu astăzi sunt…
În pribegia mea nebună,
Cu mine fac un legământ
Să pot opri orice furtună.
Prin noaptea care mă îneacă
Urmând alt drum spre alt pământ ,
Sunt ca o umbră care pleacă,
Eu astăzi sunt , mâine nu sunt !
Un gând îmi este încă-avânt,
Cămaşa trecerii mă-mbracă,
Spre mine suflă un alt vânt
Și-un gând de moarte-l las să treacă.
Mă simt iubit de-o plină lună
Și în lumina-i sunt un sfânt
Nicicând prin lume n-o să-apună,
Eu astazi sunt si mâine sunt.
GEORGE NICA
001014
0