Poezie
Broșă cu Septembrie
1 min lectură·
Mediu
Din seninul desfrunzit al cerului
Fulguiau bijuterii,
Peste râul alb, de pietre mărunt șlefuite, din parc,
Peste băncile strâmbe și verzi, plutind în derivă.
În palmele desfăcute pe genunchii lipiti,
S-a furișat o broșă cu încrustații de Septembrie,
Arzând răsucită, boltind înroșită,
Numai bună de prins în piept,
La ceas târziu,
De ultimă seară de vară, din toamnă
012.912
0
Un glas molcom, puțin trist, un parc, o bancă, o clipă de tihnită reverie, un ritm lent, ca amintirea unor vechi tovarăși de joacă uitați.
Dedic o „Broșă de Octombrie”, ca răspuns la broșa ta:
amurguri fragile pălind
peste catifeaua tihnită a pietrelor
peste băncile colbuite
din parcul ațipit în nemișcarea voluptoasă a nopții
prin venele albastre infinit delicate ale lacul
adoarme bolta
Doru Emanuel