George Dumitru

un text cam retrograd in stil, inca din prima fraza:

o zi lungă, plăcută, dar istovitoare
în goana zilei ce se curmase

etc etc

macar al meu a disparut inghitit de pian, nu ca al tau care a fost dar n-a fost. :)

adi, asta nu e un text de pus intr-un volum de proza, nu e nici macar un pamflet, poate fi considerat cel putin un hibrid, scris bine si haios, in sensul asta am zis ca nu l-ai luat in serios. asa am simtit. pare un fel de refulare dar mai literara asa. e perceptia mea, ce sa fac acum :)

si sunt sigur ca in copilul... am citit asta. si ideea oricat ai zice e cam aceeasi, din ciclul "si scriitorii e oameni" (asta pe la florin lazarescu parca am citit-o pe undeva). ca e cu demitizare cu dat jos de pe soclu, etc, tot acolo unde zic eu ajungi.

(scris rar, din pacate dar fac si eu ce pot ca nu ma pot abtine)

ideea nu e cine stie ce, eu am citit-o cand eram mai tanar in copilul divin, era ceva de genul cati munti de cacat au lasat in urma lor marii poeti sau in zona.

dar are haz si adrian scrie bine, doar ca e un text pe care nu cred ca autorul l-a luat prea in serios si de-asta nu o sa il iau nici eu

pe mine m-a distrat textul asta, are ceva interesant in el, o anumita subtilitate. iar limbajul frust, nush de ce dar mi se pare foarte la locul lui acolo, merge foarte bine.

nu ma mai intreb ce cauta la atelier. sa fie vorba de pudibonderie, sau probeleme in aprecierea valorii?

Donmule Liviu Comșia, va multumesc mult.

George

Pentru foarte putin timp mi-a picat acest volum in mana, cand am fost acasa, la Navodari (l-a avut mama) si nu am putut decat sa il frunzaresc.

Se mai gaseste pe undeva? Cum as putea sa il procur? Vreun plan de reeditare?

am citit cu interes fragmentul. este scris bine, denota o mana sigura, de prozator cu experienta. e putin cartarescian in stil, sa nu zic optzecist, dar asta nu e o critica, prefer sa citesc un text incarcat stilistic decat ceva minimalist, cum e tendinta in literatura tanara.

Totusi vocea aleasa este parca prea pretentioasa, venind de la personajul principal, in fond un elev de liceu, care, erijat in autor, face trimiteri destul de multe si dense, are opinii mult peste statutul lui de licean. Doar daca printr-o nota, ceva, o trimitere pentru cititor s-ar arata că momentele actiunii sunt mult in trecut, atunci cand personajul-autor este matur, a crescut, si evoca, cu mintea de om matur, chestiuni intamplate in vremea tineretei. Altfel nu ar fi verosimil si asta ar pute fi principala hiba al unui text excelent.
Bineinteles, ma refer doar la fragmentul de aici.

\" Ãștia e! ăștia e! că i-am văzut io după scări. Uite, să-mi saie mie ochii dân cap chiar acu\'!
- Pune, fa, laba acilișea, să nu scape borfașu\' aista, că uiti-ti cum ie dă mascat! Fira-ți ai dracu\' dă tiroriștii lu\' Piața Chilii, să fiți!
- Alo, miliția? Miliția! Cum poliția? Păi, dacă-i poliția, atunci să vie poliția, dom\'le!
- Lăsați-i, bre, în pace, că sunt nește copii. Uite, ăsta n-are nici douăj dă ani. E spân ca oala, săracu\'.
- Adică să ne dărâme și școlili, Maica Ta, Doamne, fi\'ncă nu le mai place lor să puie deștiu\' p-o carte!
- Ãștia e drogați, nea Mărine! Alo, vecine, nea Gică, ia veniți, bre, încoacișea, că ne ia balibanii-ăștia beregata, ca la curce!
- Opaa, păi, ăsta-i chiar Ben Laben în persoană, frati-mio! Ia fii pă fază la cum belește ochiu\' la mine! Ai sictir, bă, liftă pidoznică!\"

toata partea asta e putin prea mult.

Romanul asta e gata? E terminat? as fi curios sa il citesc.

Oricum, este un text multe peste ceea ce am citit eu pe aici pe agonia (si in lumea virtuala) si ma mir ca nu e bagat in seama, chiar sunt surprins

Cu prietenie si respect,

George

am rasfoit si eu putin textele din concurs, sincer sa fiu cel al lui Dmitri mi-a atras atentia prin stil si prin prospetime, la fel si al lui george mocanu, restul parca sunt texte scoase de la naftalina. as fi foarte curios daca o editura de renume ar publica asemenea texte in anul 2010, cu iz-ul asta antebelic in forma si mesaj... parerea mea e ca literatura agonica are nevoie de o gura de aer proaspat.

Ina, are plural, da nu poti zice imi bag penisurile, ca omu nu are decat unu (sper). Dar cine stie, pohetii pot avea mai multe, ca au nevoie .

imi gasesc timp sa te citesc, chiar daca nu las semn de fiecare data. nu prea imi vine sa las semne de genul - super misto ! daca am ce sa zic, o fac, daca nu, zimbesc/rad si ma gandesc - ce-a mai face Ina prin italia pe acolo? bine ca nu si-a iesit din mana ;)

Simpatic text, Ina, dar sub ce am citit de la tine. E haios, e o pastila de ras/suras, dar umorul asta le vedere, fara subtilitate, parca nu m-a miscat atat de mult.

Între noi era feeling. Feeling era rottwailerul ei. - asta e prea la suprafata.

Îmi bag penisurile peste tot, mă doare-n cot, flegmatic - asta pare trucata. Pierzi din sinceritatea vocii nartative cu penisul asta. Nimeni nu-s baga penisul :) (penisurile?)

Când mă atinge o tristețe nepoetică, mă uit în chiloți și imediat îmi vine să râd. - facila.

Am zis ce m-a deranjat in text, caci sunt lucruri care mi-au placut.

George

:) nu am zis ca nu imi place nea almodovar, doar ca nu m-a miscat cu adevarat in niciun film.

l-am vazut si pe Amenabar, si pe Alex de la Iglesia dar Medem ramane preferatul meu ;)

pai scrie proza aia totala si sunt sigur ca o sa ma dea pe spate ;)

ciudat, dar pe mine almodovar nu ma misca prea mult(cum s-ar zice, nu m-a dat pe spate :)) ). nu il detest, dar nici nu il iubesc. nu ma lasa indiferent, insa nu pot participa in filmele lui, imi sunt externe. cel mai mult mi-a placut la mala education, mai mult decat hable con ella si mult mai mult decat volver care... doar m-a amuzat.

il compar mereu cu julio medem (exceptind ultimul lui film, caotica ana cu care a dat-o in bara). dar lucia si sexul sau amantii cercului polar mi se par peste ceea ce am vazut semnat almodovar (volver, hable con ella, la mala education, todo sobre mi madre)

:) sa stii ca nu am uitat de circularele tale, dovada ca am citit-o si pe a doua si ca acusi incerc sa o comentez.

Ce sa zic, mi-a placut de am murit faza cu demitizarea, cu odyseu, etc. Mi-a amintit de Gide si al lui Prometeu rau inlantuit. E altceva acolo, insa mi-ai amintit de lecturile mele mai vechi, si am devenit nostalgic.
Doar ca ai inceput cu Ulise si ai continuat cu Odiseu, si as fi vrut sa fii consecvent, chiar daca e aceeasi persoana cu mai multe ego-uri, dupa cum circulau, si pe atunci, povestile. Romanii erau un fel de americani, furau si adaptau mituri si legende :).

Anyway, partea asta mi s-a legat si de prolog, caci ai introdus zeii si acolo. Dar i-ai lasat spre final si ai continuat in alta zona, poate fireasca in ideea Blues-ului cu care incepi. Adicatelea Odyseu este o paranteza f misto, dar ramane o paranteza care parca nu isi are locul aici. Insa mi-a placut tare mult :)

Of course, nici ce e mai jos nu e deloc rau, dar prima parte m-a delectat.

Trec la urmatoarea circulara! Si te astept duminica la o bere ;)

George

Hai salut Adrian tata. Uite ca nush cum se face dar am reusit sa am putin timp liber in saptamana asta extrem de aglomerata. De cand cu criza, am mai mult de lucru (nu neaparat mai multi bani :)) )

Am luat la mana circularele matale, si am inceput si eu, ca tot omu\', cu prologul. Am citit dintr-o suflare si am ajuns in faza predominant in proza unde deja as avea mici obiectiuni in ceea ce priveste exprimarea in anumite pasaje, cum ar fi:

\"numărul mariajelor crește exponențial prin multiplicarea aritmetică a divorțurilor\" - e fortata si cam pe langa (Daca e sa o luam in termeni matematici). As schimba. Adauga prolixitate textului.

alta ar fi - \"sunete pe care prietenii lui care îl cunoșteau le-ar fi putut lua cu succes drept UNELE de satisfacție \" - adica sa inlocuiesti SUNETE cu UNELE, pentru a evita o repetitie

sau - \"cu alte zeițe de sex femeiesc și monstruos\" - zeite de sex femeiesc? pot fi zeite de altfel de sex? :)

Dar ce zic eu mai sus e asa, sa carcotesc, caci prologul asta m-a incantat, stilul asta mistocaresc imi place pentru ca nu pare cautat, ci curge, si imi da o anume buna dispozitie.
Donc, prologul m-a facut sa vreau sa merg mai departe si o sa o fac, sa vedem unde o duci. Chiar daca tu nu consideri circularele tale literatura, eu intrezaresc o oarecare doza de falsa modestie in declaratia ta din comentariul de mai sus :) asa ca imi permit sa nu te cred.

George

Victor

am citit si partea de ferma. O sa spun ce NU mi-a placut, banuiesc ca asta te intereseaza mai mult. Si sper ca te ajuta mai mult.

Unu - ar fi stilul. Sunt parti in care nu curge cum m-as astepta. Pui virgule sa desparti frazele, dar nu e ok pt mine, caci rupi ritmul. Uite, iti dau cateva exemple:
\"De data asta sunt pregătit, mi-am cumpărat un mp3 player, mobilul e în continuare interzis, ascult cu căștile la urechi Mike Oldfield, „Sentinel” îmi povestește despre peisajele pe care nu pot să le văd, am în față patru ore de întuneric până la Fermă.\" - nu imi suna bine deloc. Uite cum l-as vrea scris:

De data asta sunt pregătit. Mi-am cumpărat un mp3 player, mobilul e în continuare interzis. Ascult cu căștile la urechi Mike Oldfield iar „Sentinel” îmi povestește despre peisajele pe care nu pot să le văd si am în față patru ore de întuneric până la Fermă.

Si sunt multe, multe din astea. Insa e stilul tau, eu doar iti spun ce m-a deranjat, sa nu te superi.

Legat de poveste - tot nu am simtit incarcatura psihologica a tatalui. I-am simtit tristetea, i-am simtit dezgustul, furia, dar nu si constiinta. In ferma l-ai creionat ca pe un vizitator oripilat de ideea locatiei respective dar cam atat. Nu prea sta in picioare pentru mine jocul cu cei trei (sau 4) copii din care alege unul - pe Maria. Ar sta in picioare tot in ideea oripilarii vizitatorului, dar nu si al, sa zicem, calaului. Poate nu ar fi trebuit sa ajunga el la ferma. Incerc sa ma pun in pielea lui (brrr) si imi dau seama ca as prefera sa nu vad victimele. Iar daca sunt conditionat de asta, ok, le vad, insa in niciun caz nu interactionez cu ele. In niciun caz nu ma atasez de ele. Daca o fac, nu mai pot alege, clar. Iar, la extrem, daca o fac si TREBUIE sa aleg, atunci ma chinui mult. Chinul asta nu l-ai zugravit deloc. Nu iti trebuie mult sa o faci. Cateva propozitii de stare. Senzatii. Scurte si la obiect. Tavanul cazand. Peretii stranagndu-se. Pielea crapand, lasand oasele goale pana la suflet. etc etc.


Legat de sexul in dus - vroiam sa o duca pana la capat. Faptul ca a rezistat tentatiei - bleah. As zice - loser. As fi vrut ca el sa preia controlul, el sa o penetreze puternic, sa refuleze, dur, sa se arunce in mocirla pentru a se salva de mocirla. E cu nervii la panmant, nu? Tu cand esti nervos si apasat de o chestie, si iti vine sa dai cu pumnul in zid, nu o faci? O faci, chiar daca te doare. O faci mai abitir. Nu situ daca m-am expirmat corect si coerent :)

Cam asta

Salut Victor

Am citit si eu textul tau. Mi-a placut. Asa cum am vazut scris si in alte comm-uri, pare mai apropiat de ideea unui scenatiu de film. Insa asta nu ma coafeaza prea mult, din punct de vedere al prozei. Asa cum ai intitulat-o tu.

Adica povestea (firul epic) este ok, chiar mai mult decat ok, este destul de ofertant.

Ce as avea insa de reprosat:
- scriitura ta se axeaza mult pe firul epic, mult prea mult. Nu ai descrieri, nu incarci personajele, nu le conturezi. Trairile interioare ale tatalui sunt foarte putin schitate, parca in treacat.
- nu are incarcatura psihologica. Povestea se preteaza la asa ceva. Treci mult prea usor peste impactul psihologic pe care il are vestea ca trebuie sa aleaga copilul donator. In plus parca asteptam sa citesc despre cum vede tatal copiii, ce criteriu se selectie aplica, cum isi motiveaza interior alegerea facuta, zbaterea cu ideea morbida, sacrificiul (ca asta e), etc - am inteles ca ai de gand sa scrii scena asta, sunt curios cum va fi.
-Ferma, si tot ce e in jurul ei - prea putin acolo, mult prea putin. Cititorul asteapta cu sufletul la gura momentul acela. Asteapta sa i se spuna mai multe despre Ferma, despre mecanismele ei, sa interactioneze mai mult, mai brutal, cu oamenii ei
-partida de sex in 3 - as scoate referirea la ea, e in plus, nu aduce nimic textului.

-parca si relatia lui cu Cosmin ar putea fi adancita putin. Ai inceput cu jocul, cu povestea, poti merge mai mult in zona asta. Poti aduce amintiri din spate ale tatului cu memente de cand era Cosmin mai mic- also: nu am inteles, Cosmin are mama? Daca nu, de ce? Daca da, unde e? Macar in treacat atinge subiectul. Un barbat poate ramane singur (si cu un copil) ori ca i-a murit sotia (si aici drama e si mai mare, caci e in pericol sa ii moara si copilul) ori ca s-au despartit - dar in cazul asta, parca as vedea-o si pe mama participand la procesul asta medical

-Si momentul in care negociaza cu doctorul vienez, merita mai multa atentie. Masa la care ies, discutia, (discutiile), doctorul cedeaza gradat, etc, etc.


Am ramas cu impresia generala ca proza ta este scrisa pentru un regizor care sa vada in ea o idee de film si sa angajeze (poate chiar pe tine!) un scenarist care sa umple golurile lasate de tine...

Totusi este un text remarcabil, in special prin poveste, care merita o atentie deosebita. Sincer sa fiu, eu as vedea povestea asta in paginile unui roman. Ceva de intindere. Cu personaje noi (vezi mama lui Cosmin), cu adancirea relatiei dintre ele, un roman interior, psihologic, etc
Ar fi pacat sa o lasi asa.

Spor la scris!

Corneliu, am scris mai demult un text pe subiectul lene. Poate merita citit, sunt cam aceleasi idei, in alta forma ;)

http://www.agonia.ro/index.php/prose/27737/Dreptul_de_a_sta

Vlad, am citit ambele parti din Telepatie. Imi place cum scrii, cum manuiesti frazele, este pe gustul meu. Unele insa parca ar mai trebui lucrate, sunt anumite ruperi de ritm, dar nu multe si sa spunem ca nu sunt deranjante.

O sa te mai citesc.

George

Ina, nu ne-am mai \"auzit\" demult. Am reusit sa mai postez cate ceva, apoi m-am intors pe pagina ta, insa vad ca nu ai mai \"produs\" nimic de ceva timp...

Sper doar ca esti ocupata cu o scriere mai mare si mai importanta, opera magna of Ina Scaetina, si asta iti ocupa timpul. Nu? Caci alt motiv nu sta in picioare ;)

George