George Bălan

Dinauntru e-un cîntec, e poezie, e dependența cuvîntului de voia creatorului, e durerea facerii sub chip de mamă, este rod și joc și dragoste...

Expresia \"țipete haos\" mi-a plăcut cel mai mult, pentru că, spun eu, este plină de creativitate. Dacă ar fi fost doar țipăt, aș fi înțeles ceva \"abrupt\", dar care, vrei-nu-vrei, decade continuu în amplitudine. Altmiteri, acel \"abrupt\" pe care l-ai postat anterior, ca și cum ai fi premeditat totul, vine ca o trambulină pentru țipătul ce-i urmează. Doar că, odată cu acel haos de după, ieșim din liniaritate și totul se multiplică, dar nu oricum ci neașteptat, dînd țipătului și implicit vieții pe care o reprezintă acesta șansa unicității. Iar undeva, nescris, stă cuvîntul \"ecou\", pe care îl putem presupune din amplitudinea dublu accentuată a țipătului, din colțurire care se alătură, acesta nefiind altceva decît feedbackul ființei care-l conștientizează. Și tot în aceeași direcție vin \"concesiile\" și \"accesele\", toate raportate la o normalitate față de care o conștiință puternică își declină, pentru ceilați dar și pentru sine, personalitatea. Mai departe este un lung șir de jocuri cu memoriile, în care \"cuvîntul nerostit\" ne aruncă spre o Cale Lactee, care se multiplică după cum ne-a învățat mai înainte autorul, iar noi nu avem voie să uităm nimic, după lunga dizertație despre memorie, astfel încit, printr-o ciclicitate a textului și factorii de amplificare pe care acesta-i conține, suntem aruncați din Univers, odată cu o nouă purificare \"între ape\", la fiecare nouă trecere.

Bianca, Bianca, și atît,
De ce vrei tu să le reprezinți pe toate Biancele? :)
Stii, în urmă cu vreo săptămînă, dintr-o regretabilă greșeală medicală, am aflat că aș fi fost pe ultima sută de metrii. Ce mai, ultimii zece... Har Domnului, că mai greșesc și medicii. Așa că am început să-mi fac planuri pe termen foarte scurt și-mi spuneam că de data asta n-am voie să greșesc, că timpul se duce acuși-acuși. De unde pînă unde înainte bravam că oricînd aș muri deja sunt mulțumit cu ceea ce am realizat, acum, dintr-o dată, parcă vedeam mai bine unde greșisem și nu mai eram chiar atît de împăcat. Stătusem mult prea puțin cu copilul meu. În goana zilnică, cu gîndul la \"viitorul copilului\" i-am acordat mult prea puțin timp față de cît ar fi meritat.
Asta mă duce cu gîndul la un pescar, care pe furtună își ia barca să iasă în larg. Un altul îl întreabă:
-Unde mergi pe furtuna asta?
-La pescuit, să prind mult pește!
-Da\' ce-ți trebuie așa mult?
-Vreau să-l vînd să mai cumpăr o barcă să pot pescui mai mult, iar mai apoi să-mi cumpăr un pescador și, după aceea, să pot sta liniștit cu burta la Soare, să nu mai am nici un gînd.
-Da, bine, acum de ce nu poți să te odihnești?
În altă ordine de idei, mi-au rămas în minte cuvintele unui bun prieten, care întotdeauna mă bătea la matematică și mergea la olimpiadă,la faza pe țară: \"omul are exact atîta timp cît își face\". Crezi că mi-au rămas degeaba în minte aceste cuvinte memorate?
Discutam mai zilele trecute pe site dacă un autor se cade sau nu să-și comenteze poeziile. Știi, cred că dacă putem să aflăm mai multe despre starea în care a scris, ne luminăm mai repede. La matematici, cînd ni se dădeau exemple simple, cu numere, întotdeauna înțelegeam mai bine decît cînd se teoretiza. O fi și asta legată de comunicare?
Cît despre ceea ce reușești să trezești în sufletul celorlalți, abia asta mi se pare cu adevărat împortant.

Bianca,
Dacă ai fi ales să te exprimi prin pictură, ți-aș fi spus că ai o mînă bună. Așa îți zic că ești pe mîini bune:).
Cît despre \"timpul se ruga de ispășire\", da, este ceea ce mi-a plăcut și mie cînd am făcut concesii textului, care este cam naiv.
Spuneai că timpul se scurtează. Acum, dacă tot m-am descoperit, spune-mi te rog, la care timp te-ai referit. Se vorbește despre o dilatare...

Bianca,
Cred că te-am mîhnit o țîră și-mi pare rău dacă-i așa. În fapt, uite cum gîndesc: nu putem fi în fiecare clipă atît de iubitori, înțelepți, generoși, înălțători, altruiști, etc. cum suntem cînd scriem poezie, dar, cu cît reușim să trecem prin aceste stări mai des, cu atît vom reuși în rest să fim mai buni. Cu alte cuvinte cu cît mai multă poezie, cu atît mai bună înțelegere și comunicare între oameni. Faptul că tu comunici foarte bine zilnic cu oamenii este o censecință directă a stărilor de înălțare prin care treci cînd scrii poezie. Extrapolînd un pic discuția aș spune că lumea ar fi mai bună dacă fiecare om ar scrie măcar o poezie.
Vorbeai de polemică, iar eu spun că este vorba de personalitate și feedback, imaginea de sine, etc.
Cît de spre meserie, am fost profesor de fizică, iar acum fac cu totul altceva pentru care nu am \"patalama\" și, cum probabil ai anticipat, ține o fărîmă și de comunicare :))
P.S. Am vorbit în totdeauna de comunicare ca mijloc nu ca și de-un scop.
Vezi: www.leru.ro

Florine,
În primul rînd îți mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu. Cînd am postat poezia am avut cam același sentiment,că este o poezie naivă, decît că, așa mi s-a părut mie că, există o idee, chiar dacă metrica șchioapătă, care merită transmisă.
Nu-mi place să-mi comentez propriile poezii, decît că, mi s-a părut că Bianca e pe puncul de a face o confuzie. După comentariul ei am lecturat încă o dată poezia și am văzut că s-ar fi putut înțelege și altfel. Doar că, nu pot fi de acor cu sinuciderile, nici în poezie.
Cît despre faptul că interpretarea autorului este egală cu a oricărui alt cititor, dă-mi voie să nu fiu de acord cu tine. De ce crezi tu asta? Am văzut pe site postată ideea că, odată publicată o poezie, autorul nu mai are ce să se comenteze pe el însuși. Da, cu asta aș fi de acord!

Bianca,
Mă gîndeam cum vine asta că \"scriu poezie fiindcă nu pot altfel\". Pe de o parte mi se pare interesant că ai ales poezia ca mijloc de exprimare, iar aici nu am nici un comentariu. Dar, în momentul în care ai ales să \"publici\", chiar și pe un site literar, cred că, la fel ca și pe alții, te interesează și o imagine, dar și un feedback. Altmiteri am putea scrie așa, pentru noi. Ori, nu mi se pare cîtuși de puțin greșit să scriem și pentru ceilalți.
În altă oridine de idei, \"despre ceea ce nu se poate vorbi e mai bine să se tacă\".
Din nou îți mulțumesc pentru trecere și te mai aștept.
Să ai o zi bună!

Bianca,
Trebuie să fiu sincer cu tine și să precizez că nu m-am gîndit la o sinucidere a timpului, deși, într-adevăr, se poate citi și așa. De felul meu sunt un luptător, așa că, nici măcar timpul n-aș fi deacord să se sinucidă, nici chiar în poezie, cu atît mai mult cu cît sunt ortodox. Acea cianură nu vrea să fie decît o protecție a timpului încolțit și dojenit mai tot timpul speriat că acum-acum o să-i vină sfîrșitul. O gîndire a unui timp care, după ce a fost personificat își pierde identitatea de sine, lăsîndu-se dominat.
Cît despre celălalt subiect aș spune că, în ciuda faptului că sunt conștient că după Eminescu e greu să faci poezie, cred că merită să o facemm, nu pentru a-l depăși, ci pentru a deveni mai buni. Mai mult decît atit, este vorba de comunicare și, dacă vrei, de o însănătoșire a societății, care, prin poezie, devine mai tolerantă, mai înțelegătoare, cu aspirații mai mari, mai unită, mai conștientă de sine și de valorile care i se potrivesc.

Ei bine, Eugene, nici n-aș avea pretenții de postmodernism. Ce spui tu sună cam în felul următor: lasă-te domnule de scris sau, altfel, lasă că scriu eu și pentru tine, că știu mai bine ce trebuie...
Pe mine, însă, mă bucură faptul că te-ai oprit la acest text, chiar și pentru a spune că nu-ți place. Este mult mai mult decît a nu spune nimic. Și cu asta, te asigur, că mi-ai cîștigat respectul. Mărturisesc că încă nu te-am citit, dar m-ai provocat și o voi face.
Apropos de scrîntitul limbii: e adevărat că nu întotdeauna am găsit formulele cele mai curgătoare.
Oricum îți mulțumesc de trecere și te mai aștept și cu alte comentarii.
Singurul lucru cu care nu sunt de acord în comentariul tău este că, dacă alții au făcut o operă înainte, nouă generațiilor de azi nu ne mai rămîne altceva de făcut decît să contemplăm operele înaintașilor...
La bună recitire,
G.B.

Te-am regăsit printre florile de liliac.
Te invit să citești \"Violet\"

Astăzi chiar aveam nevoie de un comentariul ca al tău... Site-ul ăsta îmi aduce una dintre cele mai mari bucurii, tocmai pentru că, în sfîrșit, simt că, aici, oamenii încă mai comunică. Și mai văd că cei care nu se țin chiar cu nasul pe sus se mai confesează, mai deschid cîte o portiță a sufletului, mai rezonează la versurile poate nu tocmai vesele ale celuilalt,îl înțeleg și-i trimit un gînd bun.
Ce nume frumos ai, Bianca... Am eu cîteva nume preferate: Liana, Maria, Ana...
Mă ierți, m-am pierdut...
Da, de muzică vorbeam. Hmm! Sigur, era imposibil să n-o fi auzit. Da! Și crengile din suflet vor crește puternice. Hm!
Ce spuneai? Unde plecaseși?

Abonament local interjudetean mobil Italia Germania
Romtelecom 6 0.029 0.06 0.145 0.24/0.39 0.24/0.39
Dialog 4 0.028 0.14 0.22 0.9 0.9
Zapp 2 0.10 0.26
Rds 3 0.0125 0.0475 0.11 0.08297/0.232 0.08297/0.232
Am scos pentru mine de pe internet tarifele principalilor operatori de telefonie. Mai verificati și voi...
Aici nu se pune problema dacă este sau nu reclamă mascată pentru că agonia.ro este site-ul lui Radu și nu este finanțat din bani publici. Prin urmare poate să facă publicitate cui dorește. În schimb, chiar dacă zice de bine sau de rău trebuie, fie și gratuit, să aibă acordul celor despre care povestește. Cred, însă, că este timpul să ne asumăm niște atitudini publice, chiar dacă ar fi să fim după aceea hărțuiți de respectivele companii. Cît depre RDS, fraților, vă spun că mie nu mi-au plăcut la început, dar trebuie să recunosc că băieții ăștia chiar au făcut treabă bună și că, dacă am avea cît mai multe firme ca RDS-ul care să-și reducă tarifele continuu și să aibă o grijă vădită față de client, am fi cu toții mai cîștigați. Chiar nu vede nimeni cum funcționează Poșta Romană, unde și astăzi trebuie să \"comunici\" cu funcționara printr-o mică bulinuță a unui geam mat? Sau poate pereții nezugrăviți de ani de zile și mobilierul înnegrit de mîinile care l-au tot frecat vă îmbie să stați la plata facturilor Romtelecom-ului. Chiar sunteți așa de fericiți cu compania de telefonie care se mai comportă și astăzi ca și cum ar fi singură? Pentru cei care nu șziu e bine să afle că e mai ieftin să vorbești de pe RDS pe Romtelecom decît de pe Romtelecom pe Romtelecom...
Cum face unul o firmă mai bună și-i merge plugul cum gata, nu-i serios... De unde atîta răutate? Avem în definitiv atîtea instituții care-i pot controla: Protecția Consumatorului, Garda Financiară, S.R.I-ul, Brigada Vamală, așa încît cei care nu sunt mulțumiți de prestații au unde să se adreseze. Ba mai mult, pot renunța oricînd la contract.

):):):

Ei bine, Radule, eu am deja abonament pe RDS-Tel și merge foarte bine. Mi s-a întîmplat, ce-i drept, acasă, să pice internetul și atunci nu mi-a funcționat nici telefonul, dar cred că la tarifele practicate comparativ cu Romtelecom-ul merită să mai aștepți un pic. Și ca să vă dau un exemplu concret: un minut cu Italia sau Germania costă ceva mai mult de 8 cenți, adică mai ieftin decît dacă suni de pe Dialog pe Conex sau de pe Dialog pe Dialog. Și nu-s diferențe de 10 % ci de 300% sau 500 %.

Acum văd și eu de ce avem atît de mult a ne spune. Roșu, verde, roșu, verde...
\"până când mîna ta de copil
s-a ridicat să mă reculeagă\"

Ba nu, Paule, ci hai să mai dăm o tură prin pădurea ta, să minunăm durearea, c-ai lipsit cam mult, de mi-au crescut inele de dorul tău; hai să mai dăm o tură, să-i mai vedem, de-om avea noroc, pe cei care se mai plimbă, încă, neînlemniți și-apoi să fugim, să ne vopsim și noi părul în verde.

Vezi tu Bianca, în fapt am dorit să povestesc despre unitatea omului cu natura. Despre faptul că noi nu suntem niște indidualități separate, ci aparținem unui Tot universal. Iar dacă tu ai auzit și muzica, ei bine și eu ți-am auzit chemările, în miez de noapte și m-am trezit să-ți scriu. Am auzit chemarea ta.
Recitind acum poezia îmi dau seama că pot exista două situații distince, prima cînd balerina dansează în fața unui copac și alta cînd un poet, cu sufletul arzînd cu flăcări ca niște crengi de copac, simte cum o parte a sufletului îi este dedicată balerinei. Știi, atunci cînd scriu am sentimentul că nu eu scriu ci, este cineva lîngă mine care-mi insuflă ce să scriu. Și asta pentru că niciodată n-am avut talent la scris, darmite la poezie. Cu toate astea rezolvările vin rapid, aproape de fiecare dată, așa încît, mă mulțumesc cu faptul că mie nu-mi revine decît să fiu atent la ce tastez, ca un bun dactilograf. Ori asta nu-i atît de greu... Ce mă miră, și asta poate nu trebuia s-o spun, este că am senzația că este o criză acută de dactilografi, dacă s-a apelat pînă și la mine.
Și încă ceva: sunt fericit să văd c-ai revenit.

Ce-ar fi dacă ai încerca să te rescrii? Poți încerca orice permutare, oricum sună bine, oricum ești tot tu, oricum te văd, copilă, la Vama Veche...

“ca și cum ne era sete și ne-am oprit
pe o margine de lună stridențele aveau un înțeles anume”
poem zecimal
“coboram dintr-o formă ascunsă și foarte virgină
la capătul dinspre ziua zilelor noastre
de-o parte, o mare albastră nu se lăsa sărutată
de cealaltă, un soare de lună n-ar mai fi fost răsărit”
tendresse
“aș fi plictisit o seară și apoi o noapte tăiată felii
închipuind un fel de soare nerăsărit încă “
Sentiment marin
“mareele aveau nevoie mereu de țipete noi
și atunci într-o zi mi-ai țipat albastru “
greșeală de numărătoare
“timpul își răstignea întrebări cu fiecare țipăt
poate că din cauza lor tălpile mărilor s-au răsculat“
scherzo
“numai noaptea
metamorfozele întunericului pot lumina de ziuă“
insomnii esențiale
“hai mai ia o țigară și s-ascultăm o știre pătrată pe CNN
azi o știre, mâine două, o reclamă tulbure, o gură de fum”
dependența de drog




Dacă mai prost decît prostul înseamnă înțelept atunci tot întunericul nopții înseamnă și stele și-un viitor răsărit.

Nu numai că nu mi-ai înșelat așteptările ba chiar mi le-ai întrecut. Mi-ar place să fiu așa de promt ca tine și așa de explicit. Mi-ar place să pot traduce sau să scriu la fel de bine ca tine, nu doar în engleză ci, măcar, în română.
Iar de imagine de dinainte, da, într-adevăr este frumoasă.
Stau și mă întreb, însă, și nu pentru a strica farmecul poeziei, cât este vorba de acomodareamirosului și cât este altceva? Și, pentru ca să fi liniștită că există, oricum, o minimă interacțiune, îți zic doar că de asta ne asigură d-l Newton.
Dar și eu cred că este mult mai mult.

Știi, sunt un pic nedrept cu tine că nu-ți spun nimic despre poezia ta, fiindcă mă simt frustat că nu stăpînesc așa de bine ca tine engleza. Așa că, îți voi pune întrebarea care mă frămîntă de vreo cîteva zile: cum și în ce împrejurare ai aflat de comunicarea dintre garofițe și pere.
Nu de alta dar \"we all are making part of the same ball-and-chain, who chain-smoke our life daily\", ca să parafrazez pe cineva cunoscut.