Unele cuvinte îngrașă

Lui Eugen Lovinescu Ei, și? Unele cuvinte îngrasă. Vă rog să nu mâncați cuvinte! D-ta, tinere, n-ai învățat, încă, nici alfabetarul. Vezi că, ți-au rămas niște litere printre dinți! … Ce dacă ai strungăreață? Asta nu înseamnă că ești ștrengar. Să vină părinții la școală! … Tata? Da’, ce e tata? Poet? Hmm... Și cum îl cheamă? N. ? ... Aveți grijă, cînd primiți cuvinte noi. S-ar putea să fie alterate. Nu răspund pentru calitatea lor. Cele murate sunt cele mai picante. Serviți, vă rog, că merge și fără pâine! Unele cuvinte sunt de-a dreptul obede, Că te poți ascunde după ele. Chestiune de metabolism, adică ... De-a v-ați ascunselea. Nu știați că și cuvintele se pitesc? Pe unul l-am găsit doar într-un dicționar și nu-l mai știa nimeni. N-avea nici buletin, nici carte de alegător, nici pașaport... Nici certificat de naștere, nici de căsătorie. Doar nu era să aibă de deces? Odată au venit la mine două cuvinte și m-au rugat să le fiu naș. Acum am un diminutiv finuț. Se ține de pantalonul lui tată-său și-i zice „Mami!” Încă se joacă cu literele. Face \"Maroco\". Unele cuvinte sunt parfumate, altele nu se spală. Zic că nu se vor spăla niciodată, că mor. Doamne ferește! Cine-a auzit așa ceva? Da’, cei de la Academie au descoperit că au dreptate. Când îmbatrânesc, cuvintele sunt mai înțelepte. Ce mă miră este că au o memorie... de elefant. Zice că viitorul nu-l știi, dar poți să-ți scrii trecutul. Depinde mult de ce cuvinte folosești. Cu alte cuvinte, prezentul îl ai înscris cu memoria cuvintelor din trecut. Dacă înțeleg bine, cuvintele ne pot predetermina viitorul? Atunci, n-ar fi mai bine să le alegeți doar pe cele mai bune? Cum nu știți care-s mai bune? Faceți clinici și ospicii pentru cuvinte! Cum ăsta-i fascism? Doar pentru o poezie șapte ani? Atunci vă scriu o sută! Ei, și?