Ultimul concert

Sunetul încremenit și-a pierdut culoarea și-a rămas ca o pată, de nor, pe tâmple. Se trimiteau ultimele aplauze, Ultimele pălmi chemau mai dinaintele degete, Ultimul anotimp, Măcar primul timp. Vroiau să-l audă pe surd, Să-l vadă pe orb. Dezbrăcat de muzică, Plin de sentiment, Mai presus de orice închipuire, El Ne-a împins către colțurile neputinței noastre, Ne-a dat o nouă șansă, Ne-a împovarat și mai tare, Ne-a cercetat și, în final, Ne-a dăruit o câtime din El fiecăruia.