Poezie
în cele din urmă
1 min lectură·
Mediu
calc prin nămol pe drumul din pădurea
de fag și gorun, mă lupt cu mine pe coaste,
aici regretele nu-și au locul,
aici memoria se estompează în mirosul jilav
totul în jur e umed și în mișcare,
câteva mierle se aud pe câteva crengi
care încă scârțâie și care n-au habar
că se vor rupe și vor putrezi
fiecare pas e greu, îl simt în durerea din cap,
gesturile mele sunt neștiute în singurătate,
frumusețea de care nu mă pot bucura
stăruie de neatins printre toate
fiecare zi e la fel, pădurea liniștită
și puțina căldură care dezgheață pamântul,
iarba uscată și câte o căprioară
care adulmecă, ciulește urechile și fuge
la fel zi de zi, lună de lună, an de an
deja mi se par ireale frunzele, suvenirurile:
o carcasă de glonț, un corn de țap,
o viață care se încăpățânează în vintre
păsările cântă și căprioarele fug,
urechile țiuie și pieptul plesnește,
coșmarurile au devenit amintiri greu de prins,
în cele din urmă, îmi spun printre dinți, va fi bine
024.349
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- george avram
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
george avram. “în cele din urmă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-avram/poezie/14120627/in-cele-din-urmaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Nu prea știu exact ce m-a prins in textul ăsta. Poate descriptivul care îmi lasă impresia de slowmotion, poate blândețea zicerii, fără emfază și contorsionari inutile, poate ineditul corn de tap și scrâșnetul de final. Oricum, din punctul meu de vedere, un text de citit cu toate celulele senzoriale pe recepție.
0
Pentru mine este o experiență dureroasă despre care pot, iată, să scriu câte ceva.
0
