Poezie
niciun copil
1 min lectură·
Mediu
din nou te înalți peste
marginea tăcută a dimineții,
sub atingerea luminii care
te găsește de fiecare dată
cuvintele se prefac iar
în șoapte care nu sunt decât
lucruri prăbușite între noi,
la distanțe păstrate cu sfințenie
nu rămâne nimic din
întâlnirea trupurilor noastre,
niciun copil, nicio suflare,
doar vântul care prin perdele
ne duce ca într-o corabie
până la capătul lumilor
fără să înțelegem de ce,
departe de noi răsare încet
soarele care încă ne iartă
001366
0