Poezie
însoțirea
1 min lectură·
Mediu
mă întrebi dacă e ceva
care mă însoțește mereu,
indiferent unde și mai ales când e greu,
vii aproape de tot și cu ochii
larg aprinși de singurătate
vrei să știi în ce fel sunt oricum aș fi
pentru o clipă, exact când trecem,
te văd neclintită dincolo de neliniștea
ajunsă până în vârful degetelor,
văd cum știi că îți voi spune adevărul,
cum te lași cuprinsă de certitudinea
că va fi unul dintre ultimele lucruri
pe care le vei uita
urmărești cum îți descriu amintirile și lupta
și în momentul aproape neverosimil
deja sorbi bucuria pe care o va aduce
întoarcerea la noi doi, aici și acum
lumea nu se estompează în clipă,
ci pulsează mai intens pentru o vreme,
copacii sunt mai vii ca niciodată,
animalele se aud fiecare în parte,
iar teama și fericirea trec laolaltă
după jumătățile noastre de viață trecută,
mergem agale unul pe lângă altul
și în tăcerea uneori întreruptă știu ce te însoțește
001581
0