Poezie
ploaia
2 min lectură·
Mediu
îmi vin câteva lucruri în minte
și ea găsește tot felul de comparații,
o las să nu afle
contorsionată în fața fragilității și dorinței
așa se întâmplă uneori până la ultima oară,
să nu mai rămână din toate decât ce contează
nu sunt amintiri ieșite din comun,
e vorba de lucruri cât se poate de simple,
care își vedeau de-ale lor
când tocmai am trăit alături
de exemplu vine stejarul sub care
am învățat să fluier din ghindă,
pălește și acum jumătatea de zi
în care am uitat de toate
mintea compară lumina și dealurile și vântul
cu trăiri mai mult sau mai puțin născocite,
le îmblânzește într-o semnificare îndelung exersată
dar știu mai bine, știu că soarele și vântul
au un singur lucru de făcut
și că dealul se mișcă fără milă fără mine
sau vii bunăoară tu, iar mintea mea te compară
cu ce-i vine la îndemână,
cu animale sălbatice,
cu priveliști de necuprins,
cu dorințe subtile
dar știu mai bine de-atât,
te știu așa cum ești, necunoscută până la capătul
care te face una cu mine
acum, când mintea găsește comparații
și le ascunde în metafore,
sunt întors către nămol și piatră și sunt acolo împreună
îmi vin câteva lucruri în minte și totuși știu
că suntem în așa fel încât
ploaia asta poate la fel de bine să se oprească
001771
0