Poezie
căldura
1 min lectură·
Mediu
indiferent dacă distanța e milimetrică
sau se întinde de-a lungul a ani de zile,
tot se simte căldura asta până în măduva oaselor
chiar dacă se întâmplă uneori s-o uităm
sau să credem că e fără întoarcere,
ne învăluie la prima deschidere neglijentă
nu e nevoie decât să fim de față așa cum suntem,
cu sufletul aburind, ca să ne dăm seama
că nu se va consuma vreodată
dacă ne gândim prea mult și ne ținem strâns
ca și cum ne-am aparține, ne putem minți
că suntem altfel și uitarea ne va ocoli
ba chiar putem să ne spunem înfrigurați,
pe un ton cum nu se poate mai sincer,
că există momente nepotrivite care ne justifică lașitatea
dar adevărul nu poate fi îndoit de lacrimi,
adevărul e căldura asta
care ni le ia laolaltă cu sudoarea
setea noastră deseori neînțeleasă, lucrurile
care uneori devin brusc mai ușoare,
avalanșa care duce de la noi ce e în plus
căldura asta ne dezbracă și ne nuanțează
și ne arată că sentimentele sunt
fenomene ale naturii regăsite
indiferent cât de departe am plecat
sau cât de puțin timp mai avem,
tot vine până la urmă căldura, una singură
001518
0