Poezie
simțirea
2 min lectură·
Mediu
se simte cum vine ceva,
un vânt rece sau o tăcere gri
sau poate e doar o părere,
greu de spus în lumina asta
care ne arată pe furiș
iată, între o atingere și un zâmbet
mă privești fără ezitare
și-mi spui că moartea
e cea mai mare distanță
în astfel de clipe
nu-mi feresc privirea
și mă regăsesc ca din întâmplare,
același
pe care-l primești cu ochii închiși
în cea mai mare parte a timpului
înaintăm însingurați și ne cârpim cuvinte,
vorbind despre noi dăm nume
spiritelor care plutesc nedefinite în jur
dar iată, din când în când
o luăm de la capăt
și ajungem să înțelegem
și tresăltăm într-o presimțire
într-adevăr, se întâmplă
să păstrăm distanța exactă,
fără restul lumii și fără virgulele noastre,
nici prea aproape, nici prea departe
totuși, e la fel de adevărat
că de fiecare dată ajungem să uităm și să rătăcim,
că ne întoarcem mereu
căutând ceva mai mult sau mai puțin
da, se simte cum vine ceva,
o ploaie caldă sau un final dureros
sau poate e vorba doar de noi,
e greu de spus prin ceața asta
care nu ne învăluie
în asemenea clipe suntem
locul din care n-am plecat,
înțelegerea ne însoțește ca o amintire
și ne întâlnim printre toate
fără nume și fără așteptare
se întâmplă să simțim pentru o clipă
cum vine ceva într-un anume fel
și să ni se pară singurul,
avem șansa să fim față către față
și să închidem ochii
fie și numai pentru un moment,
avem ocazia să simțim
cum că poate totul nu e doar o părere,
cum că se prea poate să nu fie vorba
doar despre noi
001424
0