gena gurau

...și o faci într-un fel criminal :))))

ps. în mod cert, prefer copacu\'.
adică, rămân la stadiul de copac și tac, urmărind cum vă azvârliți franțuzismele împachetate sau nu în \'șosete descălțate\' desperecheate.

adrian,
eu venii din nou să-ți contest admirația și să subliniez, onest, că da! veni și toamna între timp. :D
n-am mâncat \'r\'-ul, doream doar o rocadă.
în mod normal, bacșișuri las doar pentru a rotunji ceva, cât despre patimile tomnatice amintite...hmm..nu mă înscriu.
prefer ori, ori. și cât mai extrem.
democratic vorbind, cu mâna la papion.

tu știi că eu sunt profană (și) în ale haiku-ului.
dar, din ce am mai văzut, am rămas cu problema verbelor: se bagă sau nu verbe în haiku-uri?!
al tău corespunde, are 17 silabe, dar la o adică nu ar merge:
\"ochii mirării scurși\" ...sau ceva pe acolo?

cât despre imaginea creată, da!!

\"nu moartea, nu moartea ne înspăimântă, ea doar există.
noi nu, noi simțim că nu\".....uuuff!!

eu am cam rămas mută.
talazul ăsta introspectiv, revărsat prin toată feminitatea și sinceritatea fără echivoc, e dur. cam zdruncină oarece..

*pune tu \'r\'-ul la locul lui, pls. :D

știi că era un film cu faza asta cu autobuzul care, tăcut, invariabil apărea din ceață exact când unul dintre personaje era pe cale s-o mierlească...ceva de genu\'.
doamne fere\' ca remarca mea să ciuntească ceva din visul ăsta al tău - reușit, de-altfel - dar chestia asta n-o știam:
\"atunci când vezi pe cineva
leit tu
(și știi că nu ai frate geamăn)
l-ai întâlnit pe Dumnezeu\" ...da\' te cred. :)
și asta m-a dus cu gândul la secvența aceea din film.

tu ai un vis liniștit aici, un film râșnit ritimic, este reversibil, știi că se termină cu bine.
și-mi place foarte mult...target-ul, ca să zic așa..

n-ai să crezi! da\' m-am descurcat.
și mi-am uns și o felie de pâine cu dulceață pe chestia asta, brioșe am avut aseară.

păi,
venii toamna, coane. drept urmare, ne căptușim cum putem mai bine,
textil, carnal, intern, extern, tactil, senzorial, iar scobreala asta: \"supuneți papionul rigorilor bărbiei\" nu se poate împiedica decât în propriile noduri.
cât despre acceptarea rușinii ca opțiune...ăăă....ok.

:) aș zice că e o reală plăcere să-mi iau cafeaua, să mă așez și eu ca omul dimineața doritor de un refresh - pornind prin a beșnița - și să te regăsesc în acțiune.
the same man - the same woman - the same story!!!

la tine - voi acolo este o vânzoleală de nedescris, chiar dacă filmul e altul sau, mai exact, se dorește rularea lui cu casa închisă.
larma ajunge afară, întocmai, după cum spui, ca dintr-un loc de joacă pentru copii.
și cu copii.

fir-ar!!
mi-s incorigibilă: rămân constantă în atitudine.
\'action, motion, emotion\'.
:))))

nu-mi plac distanțele.
nu în joc.

permiți ceva? ok, uite:

să ne pornim unul spre celălalt
să ne..fărâmițăm (cum zici tu) unul în celălalt.


bine, prima reacție a fost undeva în zona mișcării sugerate de acțiunea de pe teren.
așa că, mi-a trecut prin cap mai întâi: \'să ne pocnim unul pe celălalt.\'
dar în sensul bun, trust me.

ps. totuși, parcă ceva..ceva...cere să mai zăbovești aupra ideii.

coane, pe bune, nu am verificat dacă am scăpat ceva din spate - o să-mi fac timp zilele astea - dar poți considera că m-am rătăcit și eu cumva în urbea ta, pe acolo și la prima trecere de pietoni nu numai că-ți zâmbesc cu toată fața, da\' te și opresc pe ea. așa, preț de-o șuetă mică...acolo...:))

\"moartea nu doare ci ultima clipă de viață. încă din prima zi cînd mi s-a pus pata să trăiesc am decis că în fiecare zi se întîmplă ceva. o mică minune sau o explozie ascunsă pe care merită s-o vezi. chiar și cu ochelari special concepuți pentru o eclipsă.\"
pentru ideea de mai sus îți fac și cinste!
chiar și numai pentru faptul că de f\'o zece minute caut ca tembela imaginea pe care mi-ai adus-o zbang! în fața ochilor prin fraza de mai sus.
...și n-o găsesc. :D

mă, pe cuvânt dacă nu m-am străduit să mă autoînfricoșez.
no way! nu reușeam decât să mă scălămbăi ca un maimuțoi, dintr-ăla de scoate limba în modul cel mai oripilant, dar tot nu am reușit să mă transpun în starea aia stranie, de frică până-n măduvă.
nu prea am avut-o; de obicei, în momentele cele mai nasoale devin înfiorător de lucidă.

mă gândeam că ceva similar cu câinii roată în juru-mi, mi s-a întâmplat astă vară, seara, dar situația s-a rezolvat instant când am început să le vorbesc.
creaturile erau deranjate doar pen\'că le călcasem teritoriul.
or, în vis, eu eram ca să zic așa...acasă. undeva pe teritoriul meu, deci.

este aiurea, nu știu, mi-e ciudă că nu pot să continui cu ceva autentic, chiar din mine.
iar..așa, doar de amorul artei, zău că nu știu.
recunosc, sunt grăbită acum, poate nu am fost clară, dar pe bune că mi-a rămas promisiunea ce v-am făcut-o ca o tinichea - evident, stridentă - atârnînd de creieraș.

so, one question and a little request:
n-ați vrea voi...cumva...doar schițînd...să vă desfășurați nițel?
asta doar dacă nu vi se pare tardiv.
mie, nu.

thx. :)

alina,
vezi titlul.
în rest, omagiile mele. :)

dorin,
tu nu te-ai pârlit suficient acolo, sus?!
oricum, inspirată postură..:)))

coane,
deci...DECI este demență ce mi-ai lăsat la dospit aci.
revin. promit. nu da!!

știi, după ceva timp intru și eu pe aici, în miez de zi și mă-mpiedic de tine.
ceva pare ușor schimbat. o să verific ce, da\' mai încolo.

acum nu prea am timp, dar recunosc franc:
îmi place nepermis de mult finalul!

și nu pen\'că mi-ai făcut poftă de marmeladă dintr-aia tăiată dintr-o mișcare
sau pen\'că am realizat că nici anu\' ăsta nu am făcut strop de ..gem
nici pen\'că țin cu dinadinsul să fiu contra valului

ci pentru că citind cap-coadă textul tău, finalul vine foarte concentrat.
acolo sunt datele problemei, ipoteza, concluzia, schițarea demonstrației - căci, altceva mai consistent nu iese -, practic un Q.E.D. necerut de nimeni.
care se autoimpune.

mie îmi plac mult manevrele astea ale tale în ideea de cuplu, de echipă, de gașcă în doi da\' de fapt în toți din cei doi.

nu l-am cunoscut.

dar cineva care spune senin:
\"Existența mea e cvasi-anonimă. Cei care mă cunosc știu cum să dea de mine, în egală măsură cu mângâierea și vorba bună sau cu ghioaga.\"..
..mie, cel puțin, îmi lasă o urmă clară. curată.
întocmai zăpezii din iarna drumului său către...libertate.

m-a impresionat puternic dorința lui din acea vară, pe care ne-ai împărtășit-o, ela.

nu l-am cunoscut.
dar îi respect plecarea întocmai cum și-a dorit.
ascultînd.
și-i citesc urmele.

îți mai spuneam eu că ai talentul ăsta de a izbi omul - de la caz la caz, oama de mine :D - cu singurul glonț de pe țeavă.

pentru mine aici este cronica unei iubiri (încă) netrăite, ligia.
lasă-mă să o asimilez așa. pls. :)

\"te văd uneori când mă uit în oglindă
atunci trec prin mine senzații
lucioase ca fulgerările unor bancuri de pești
nu durează
închid tot sub dermatograf
și ma sting în spatele chipului meu versatil\"

îhîm.
și ce bine e în lume, nu?! :))

de final mi-e și teamă să mă apropii...

de-aia îmi plac mie chestiile astea axiomatice, care nu mai au nevoie de nicio demonstrație logică.
lasă loc la evidențe ce generează constant și permanent din ele. :))

primul gând ce mi-a venit a fost ce naiba se fac unii cărora - ca în cazul meu - le place aproape exclusiv...mustul..!?
dar aș trece și peste asta, gândindu-mă intens care ar fi marja de eroare în a nimeri din prima pivnița - nu zic damigeana - după ședința cu pricina.

da\', n-avem încotro, nu? și te credem pe cuvânt.
mai adă-ne!!

nici eu nu vreau să stau de vorbă cu tine, decât dacă participi, ca oricine altcineva de-altfel, la următoarele:

definește și formează două propoziții - în forma dorită de tine - cu trei cuvinte ( hai, expresii, fie!) extrase din conținutul piesei următoare, plasate în plaja de măsuri între a cincea și a treisprezecea.
ăă...sau undeva pe acolo.

iată și piesa:

http://www.youtube.com/watch?v=DOjj9w0mlOk

mulțumirile mele pentru adâncirea în transă.
urmează pinkie.


ps. răspuns: pentru că nu are dușmani. :))

m-a atras titlul articolului tău ca un magnet.
și tot articolul a curs fluent prin ochii mei, urechea mea internă, înțelegerea și percepția mea.
și-asta nu numai pentru că-l respect total pe bukowski, dar ai scris curat și la obiect despre el.
oi face eu parte din procentul ălălalt de români care infirmă ipoteza asta a ta cu \"scriitor cunoscut publicului românesc mai curând ca prozator\" de am intrat în prim full contact cu el taman cu poezia asta incredibilă...smulsă din iadul ăsta genial...
ei bine...
or fi toate la locul lor până acuma, dar lămurește-mă te rog eu mult de tot ce este cu:

Cuvinte de acces
Jean BAUDRILLARD
Editura ART, București, 2008...???

aici mi s-a rupt filmul.
nu am dat niciun search, pen\'că știu că mă vei lămuri mai bine.

thx.

e rândul tău să sari la...elastic, la-la-lalalaaa..

mie îmi place ce-ai făcut și ce ți-a ieșit.
înainte de toate am respectat opțiunea ta de a intra benevol și-n jocul ăsta.

eei, acum mai e doar rândul alinei. :)