Glaciațiunea unei nopți de primăvară...

Ne inviți și ne ești ghid într-o frumoasă călătorie prin viața însăși, plină de contradicții. Detectez tristețe? Nu fi trist, vine primăvara (chiar de plouă infinit de inacceptabil de mult). Dacă e prea multă iubire, n-ar trebui să ne plângem. Lipsa ei însă răcește carnea.

Un poem de noapte trista, durere chiar fizic resimtita, cu ape curgatoare izbind in piept. O sugestie pentru final:

de atîta oboseală
se răcește carnea ta pe mine

cînd femeia se prostește
din prea multă iubire
o bestialitate...
ce mă lovește în piept
ca o apă curgătoare
cînd norii se fac pietre
și pietrele nori...
elanuri frînte
sărmane pretenții
trufașe prestigii

de atîta oboseală
se răcește carnea pe mine

Asta ai scris după ce ai trecut prin dorul meu nebun de-a binelea? Uite ce înfumurată mă făcui! Dar așa-mi trebuie dacă umblu după un gladiator cu viscerele la vedere. Perverse apucături de muritor. Ai scris, să zicem, frumos, dar poți mult mai mult, în ceea ce privește căldura mesajului transmis. Te mai citesc și mâine, dacă mă-ntorc din cer. Merg la cules de stele. Trebuie să pregătesc cornuri pentru cafeaua cu lapte de dimineață. Noapte bună.

E un bun autoportret în versuri, cred că printre cele mai bune poezii ale tale. Am ce am cu titlul. Îmi sună prozaic și pretențios \"glaciațiunea\".
Ce nu aș păstra: \"perverse apucături de muritor\"; \"ca o apă curgătoare\" - în acel context nu merge, trebuie o apă mai furtunoasă, care lovește în piept.
Iar fragmentul:
\"elanuri frînte
sărmane pretenții
trufașe prestigii\"
Cred că poate lipsi, fiindcă pare a fi fragment din \"gânduri\".

În rest, curge bine apa aceasta poetică.

Ela

...Ela, voi ține cont de aprecierile și propunerile ce mi le-ai făcut.Poate voi încerca și o altă variantă.
Mulțumesc pentru trecere.

...pentru Nicoleta
Cîteodată și prea multă iubire strică,sufocă.
Am un trandafir pus deoparte pentru tine.
Te mai aștept.
...pentru Ramona
Mă voi gîndi la sugestia ta.Mulțumesc pentru trecere.Te mai aștept.

...pentru Mariana cu plăcere
A-i cules și stele,a-i făcut cornuri pentru cafea.Îți iau în considerare părerea,ca întotdeauna.
Mulțumesc ți te mai aștept cu Prometeu al tău.

dacă tu ai iubire din abundență... dă-mi și mie, tânjesc după acest sentiment, îl caut de-o viață și el, nedreptul, stă pe capul tău să te sufoce. Nu poți fi mai mult decât îți este dat, toate au orânduirea lor ca și prețul, desigur.

poezia ta este printre primele pe care le citesc pe site-ul asta. unele cuvinte sunt prea...putin eufonice. trebuie sa cautam eufonia chiar si atunci cand scriem ceva trist, rece,nervos. asta cred eu...iar titlul, putin cam pompos...

...am destulă iubire.Misterioasă... niciodată la vedere.De multe ori perversă.De aici, o anumită răceală în contabilizarea sentimentelor...
Mai vorbim.

...glaciațiunea face sentimentele colțuroase,cuvintele au asperități care ne produc răni adînci.Muzicalitatea acestor versuri mă duce cu gîndul la Wagner...
Mă bucură trecerea ta și te mai aștept.
Vei avea ce comenta...