cîteva nuanțe de gri...

Un gând prunc născut de femeia-minte ‘fără nori, fără acoperișuri’ țipă către mama-realitate, care ne-a lepădat pe toți, orfani ai vieții dezertați din neființă.
Dumnezeu aflat sub ploaia acidă a necredinței, este ‘cuprins de rugina morții’ și își scutură pletele din care cad, mucegăiți, ‘îngerii blazați’.

cu exceptia primei strofe (care nu se ridica la nivelu\' celorlalte parti), poezia e foarte reusita, un (adevarat) \"texti-cool\" in stilu\' in care ne-ai obisnuit (deja).
mi-o placut (in mod deosebit) \"roua din geamuri / mintea ta albastră / văzduhul unui vis / ca o pereche de chiloți / a unui dumnezeu adevărat\" dar... am apreciat si acel \"chanel 5\".
felicitari.

cu respect, Cornel Stefan Ghica

un comentariu interesant și plin de miez,ca întotdeauna.
O trecere plăcută care face plăcere autorului.
Mulțumesc.

competente cuvintele afișate aici. Este plăcută întîlnirea noastră pe site.
Îți doresc numai succese.