Poezie
dacă ai ști cum îți miroase gura...
texti-cool
1 min lectură·
Mediu
gîndul acesta
un fir de praf domesticit
prin straturi succesive de lumină
între muchiile tăioase ale feței
o substanță străvezie
prin care se scurg iluziile
pe rînd ininteligibile
în urma lui
glasul vertebrat
zvîcnea telescopic
prin craniul cît o zi de post
brăzdat de repetate interogații
speriat
Ezechiel își întinde aripile
și se reproduce cu furie
printre gîndacii de bucătărie
acolo unde trăiesc oamenii
spațiul minții lui
îi umflă pielea
cu spaimă și cutremurare
între înalt și abis
tăișul sabiei se umple de sînge
001793
0