Poezie
frigul singurătății în artere...
texti-cool
1 min lectură·
Mediu
la marginea cuvîntului prăpastia
o foame teribilă ce mă acoperă
cu o piele domestică
inutil și vîndut celor din jur
străbat această leprozerie
în singurătatea mea orgolioasă
ca o a doua natură
lăcomia simțurilor scufundată în apa moartă
betonează culoarele memoriei
zdrențe de somn cenușiu
atîrnă la ferestre
sarea linsă de vînt
de pe scutecele unui dumnezeu
rătăcit printre oameni
locul pe unde pătrunde miracolul
capătă forma haznalei
unde visele mele se încolăcesc
ca șerpii în siestă
cînd își trăiesc timpul împreună
022559
0
betonează culoarele memoriei
Un text daca vrei din punctul meu de vedere ce tinde spre suprarealism, imaginile sunt deosebite , dar realizează greu realitatea sau poate e starea mea de moment. Puse toate cap la cap e un text interesant și cu multe trmiteri și interpretări