Gelu Ahtum

la miez de noapte in albe rochii tesute din roua doliului hetaire incing hora sub maslinul lui platon din care negre si lucioase cad lacrimile lui socrate cel strivit de acropole apoi

ploaia pumnilor inchisi cu degetele mari in jos sta sa cada pe muschii tanarului inca viu pictat cu flori de sange in care lacoma sabie a invingatorului vrea sa se caleasca

explozia ochilor tai paveaza via appia pe care imbracat in toga alearga vantul incercand sa impiedice uciderea lui cicero amintirile recompun poemul piatra cu piatra pana la corabia ce-l

aventura mastii in nud spirala lutului spre masca somnul colbului in trandafir iubirea lichida cucerind turnul de fildes

timp si contratimp teza si antiteza pas si impas in cadavrul rapus de iubire

padurea adormita pe tarana visatoare plumb radioactiv pe dansul ingerilor vant rebel in stropul de ploaie lumina farului scurgandu-se pe obraji

frunze stigmatizate asigura armonia hainele-s corturi ghetele paratraznete fosila se reincarneaza pentru o plimbare prin curtea inchisorii sa bem sangele timpului si sa-i visam pe antici

fii ceea ce sunt sunt ceea ce esti esti ceea ce vei deveni ai fost ceea ce sunt si zbura in marul de peste drum

starea de nestare despica atomul limita facand ca peste aripile insetate sa curga laptele negru lavanda aureste colivia viermelui-zburator glasul tau incalzeste cuvintele ce graviteaza in

portocale suspendate raspandesc culori martiene caini hoinari se contopesc cu containerele dandu-si importanta vantul agita marea de clorofila fete cu luciri de eva si baieti cu asprimi de

nu stiu de unde vii incotro te duci stiu doar ca te intinzi intre ochii mei iar eu ratacesc pe intinderea ta ca oarba curgi si eu ti-s afluent ca sunt secunda din ora ta ca trupului

parfumuri nealterate dezgroapa copilul suspinul se muleaza pe corpul zborului picurand un curcubeu cianurat luna coboara gradinile suspendate mobila povesteste rapirea sabinelor spiridusii

aschie de stanca intre degetele caruia se deschid mugurii iar florile-si culca petalele pe pernele aspre de atata iubire zgarii timpul starnind ploaia tremurul apei sparge oglinda lasand cu

dezbraca-ma de cuvinte in templul carnii tale imbraca-ma cu focul sacru din luciul marmorei

nu-l cauta pe rapsodul a carui inima eclipseaza soarele a carui suflet imbujoreaza luna a carui privire face ca moartea sa nu se simta in apele sale a carui glas provoaca accese de

alerg fara maini fara picioare fara ochi fara corp doar cu suieratul prelung al sangelui pe care flutura pielea tabacita de caderea ingerilor stau in muschii mei alergi tu fara

cu culoarea ierbii cosite in vene locuind culoarea lutului ars ca micuta mermaid stau pe stanca asteptand sa-mi creasca aripile zorile joaca culorile ruletei sub mine gura ta-mi peteste carnea

in fiecare zi ingropi si dezgropi o parte din tine mergand pe aceeasi strada a gandului ratacit dezgropi si inropi securea razboiului cu sangele tau picurand de pe ea lumea e tot mai stirba